[comentariul pentru textul de saptamana trecuta va fi postat putin mai incolo]

II

Lucrarea de fata neavand, ca altele, un scop teoretic (pentru ca nu urmarim sa examinam natura virtutii, ci sa devenim virtuosi, altfel ea nu ne-ar fi de nici un folos), este necesar sa cercetam domeniul actiunilor si modul in care acestea trebuie indeplinite; caci ele sunt, dupa cum am spus, de o importanta capitala pentru formarea dispozitiilor habituale pe care ni le formam.

Sa luam ca principiu faptul indeobste admis ca trebuie sa actionam in conformitate cu regula dreapta; apoi vom arata in ce consta ea si in ce relatie se afla cu celelalte virtuti.

Dar sa convenim dinainte ca orice demonstratie in legatura cu actiunea trebuie sa fie expusa in linii generale, fara a intra in detalii, dupa cum atrageam atentia si la inceput, pentru ca orice expunere trebuie sa corespunda cerintelor subiectului tratat; iar ceea ce priveste actiunile si ceea ce el face posibile este la fel de inconstant ca si ceea ce priveste sanatatea.

Aceasta fiind situatia in cazul rationamentelor generale, cu atat mai mult cele privitoare la cazuri particulare nu trebuie sa caute o prea mare precizie; caci acestea nu cad sub incidenta nici unei arte si nici unei reguli, ci totdeauna cel ce actioneaza trebuie sa tina seama de momentul si imprejurarile oportune, asa cum se procedeaza in medicina si in navigatie.

Si totusi, desi expunerea noastra are un astfel de caracter, sa incercam sa inlaturam dificultatile. Mai intai trebuie sa observam ca asemenea lucruri sunt, prin natura lor, degradate fie de insuficienta, fie de exces. Si, ca sa ne servim de ceea ce ne este ascuns, constatam asta in legatura cu forta fizica si sanatatea: exercitiile fizice excesive, ca si cele insuficiente, distrug vigoarea, la fel cum abuzul sau insuficienta de bautura si hrana pericliteaza sanatatea, pe cand, bine proportionate, creeaza, dezvolta si conserva.

Tot astfel se intampla si in ce priveste cumpatarea, curajul si celelalte virtuti. Cel ce fuge de toate si se teme si nu indrazneste nimic devine las; cel ce nu se teme de nimic, ci infrunta totul, devine indraznet, la fel cum si cel ce profita de orice placere, neabtinandu-se de la nici una, define neinfranat, iar cel ce le evita pe toate, ca un salbatic, devine insensibil. Asadar, cumpatarea si curajul sunt distruse atat de exces, cat si de insuficienta, pe cand moderatia le salveaza.

Dar nu numai nasterea, dezvoltarea si distrugerea provin din aceste cauze si depind de ele, ci si actele. Si in legatura cu lucrurile cele mai concrete este asa, de pilda in ce priveste forta fizica: ea rezulta dintr-un consum mare de hrana si din depunerea multor eforturi, iar aceste lucruri cel mai bine le poate face omul viguros. La fel si in ce priveste virtutile: datorita faptului ca ne abtinem de la placeri devenim cumpatati si, devenind astfel, ne putem abtine cel mai bine de la ele; acelasi lucru se poate spune despre curaj: deprinzandu-ne sa dispretuim si sa infruntam ceea ce genereaza teama, devenim curajosi si, devenind astfel, vom fi capabili in cel mai inalt grad sa infruntam pericolele.