Cred ca pana acum m-am gandit la opozitia dintre actiuni osciland intre (for lack of a better word) o perspectiva formala si una pragmatica.
Iau un exemplu. Faceam o ciorba impreuna cu Ramona, iar ea a curatat o rosie de coaja. Actiunea opusa, dintr-o perspectiva formala (ca sa zic asa) ar fi fost cea de a lipi cojile inapoi pe rosie.
In genere, in sensul asta, unei actiuni i se opune aceeasi actiune realizata invers – deplasarii de la A la B i se opune deplasarea de la B la A, apasarii unui buton in pozitia ON i se opune apasarea aceluiasi buton in pozitia OFF s.a.m.d.
Mai era insa si o alta actiune care s-ar fi opus, in alt sens, actiunii de a curata rosia de coaja. Daca as fi pus in oala si cojile, atunci actiunea de a curata rosia de coaja ar fi devenit inutila.
Inutila intr-un sens, din nou. Ar fi iesit o ciorba, dar nu cea avuta in vedere de noi.
(In paranteza fie spus, daca as fi pus otrava pentru gandaci in oala care fierbea pe foc, toate actiunile pe care le facusem pentru a face ciorba ar fi devenit inutile.)
Actiuni opuse in primul sens se pot inlantui pentru atingerea unui scop: pot sa aprind si sa sting un bec in mod repetat pentru a-i transmite cuiva un mesaj codificat, de pilda.
A nu pune si cojile rosiei in ciorba nu e o conditie care sa asigure succesul decojirii rosiei. Prin asta vreau sa spun ca opozitia pragmatica pe care o am eu in vedere nu poate fi redusa la neindeplinirea conditiilor in care o anumita actiune poate fi realizata cu succes.
In mod similar, daca incep sa imi desfac bagajul dupa ce mi-am luat ramas bun, asta nu inseamna ca nu am reusit sa-mi iau ramas bun.
“Dar daca iti desfaceai mai intai bagajul si apoi iti luai ramas bun?”
N-as spune ca nu reusesc sa-mi iau ramas bun intr-un astfel de caz. Intentia de a pleca mi-o exprim prin faptul ca imi iau ramas bun. Problema e ca actiunile mele se ciocnesc una de alta, ca sa zic asa.
“Sa luam alt exemplu. Vreau sa te conving ca Vasile vrea sa scape de vicii. Pentru asta iti spun ca a reusit sa se lase de fumat. Mai tarziu, insa, afirm ca Vasile n-a fumat niciodata. Acum afirmatia ca el a reusit sa se lase de fumat e inutila. Dar e inutila fiindca a devenit lipsita de sens, nu fiindca a fost contrazisa. Cum poti sa distingi, atunci cand e vorba despre actiuni non-verbale, intre un caz de felul acesta si cazul in care as afirma, mai tarziu, ca fumatul nu este un viciu?”
Nu stiu.