“Dar Aristotel spune ca actiunile pot fi doar particulare, nu universale, in timp ce judecatile pot fi universale? Care ar fi, la nivelul actiunilor, echivalentul unei judecati universale?”
– Daca e vorba de faptul ca o actiune are loc la un anumit moment dat, intr-un anumit context, ca are o anumita durata, ca afecteaza anumite obiecte s.a.m.d., intr-adevar, nu exista decat actiuni particulare. Dar si atunci cand o persoana rosteste o “judecata universala”, realizeaza tot o actiune particulara.
“Universal” e continutul actului de vorbire realizat de persoana respectiva (partea locutionara a acestuia).
“Si cum poate avea o actiune un continut universal?”
– Sa zicem ca sunt un principe de pe vremuri si spun: “Toti barbatii de 18 ani care locuiesc pe teritoriul regatului trebuie sa serveasca in armata timp de un an.” Prin actiunea de a rosti cuvintele respective eu legiferez ca toti barbatii de 18 ani etc. Continutul actului meu de vorbire e o lege cu caracter universal – aceasta ii priveste pe toti barbatii, cu conditia sa aiba 18 ani si sa locuiasca pe teritoriul regatului meu.
“Dar ii priveste pe toti barbatii din toate timpurile?”
– E vorba de formulare. Pot spune ca legea nu-i priveste decat pe tinerii care au 18 ani si locuiesc in regat in perioada in care am rostit eu propozitia. Dar as putea spune si ca legea priveste toate obiectele din univers si spune ca, dintre ele, cele care sunt barbati de 18 ani la momentul rostirii propozitiei trebuie sa serveasca un an in armata, iar cele care nu indeplinesc aceste conditii nu trebuie sa serveasca un an in armata.
“Dar care ar putea fi continutul universal al unei actiuni nonverbale?”
– Nu stiu. Dar daca judecam prin analogie, actiunea de a umple toate sticlele de plastic din camera cu apa are un astfel de continut.
“Dar nu poti umple cu apa un numar infinit de sticle.”
– Poti insa sa descrii cu usurinta actiunea de a umple cu apa un numar infinit de sticle de plastic, utilizand un fel de algoritm: ia o sticla de plastic goala aflata in camera -> umple-o cu apa – > repeta.
“Totusi, atunci cand spui ca toate metalele se dilata la cald, continutul actului tau de vorbire este o judecata universala actuala (sau: reala), nu una posibila.”
– Spui ca pot sa fac o afirmatie privitoare la un numar infinit de obiecte, dar nu pot realiza cu adevarat o actiune (non-verbala) asupra unui numar infinit de obiecte.
Dar in ce sens afirm eu ceva, cu adevarat, despre toate metalele care au existat si vor exista vreodata? In plus, in loc sa ne batem capul cu astfel de probleme, nu ar fi mai bine sa vorbim, pur si simplu, despre judecati generale (al caror continut priveste o clasa de obiecte) si particulare? Iar in cazul asta, nu am putea avea, in corespondenta, “actiuni generale” (care afecteaza o clasa de obiecte) si actiuni particulare?
“Si totusi, recunosti ca nu pot exista actiuni cu un continut universal, nu?”
– Nu inca. Pot exista actiuni care afecteaza o clasa infinita de obiecte. Actiunea de a da foc bibliotecii din Alexandria, de pilda, priveaza un numar nelimitat de oameni de lectura anumitor carti care nu se gaseau decat acolo.
“Dar acum nu mai vorbesti despre continutul propriu-zis al actiunii, care in acest caz este o actiune particulara, fiindca dai foc unei singure biblioteci, ci despre efectele acesteia.”
– Ok. Dar atunci ma obligi sa adopt o pozitie finitista in filosofia matematicii si sa vorbesc despre problema inductiei. Mai bine ne oprim, deocamdata, aici.