[da, am trecut la cartea a sasea 🙂 ]
I
Deoarece mai inainte am afirmat ca trebuie sa adoptam masura justa si nu excesul sau insuficienta si ca masura justa se conformeaza exigentelor regulii drepte, sa analizam aceasta notiune.
Tag Archives: etica nicomahica
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (48)
[textul e aici; pagina proiectului s-a mutat aici; textul pentru saptamana asta il punem dupa ce dormim 🙂 ]
N-am inteles de ce e atat de important pentru Aristotel sa sustina ca nimeni nu poate sa se nedreptateasca singur, dar e clar ca asta vrea sa spuna. Cazul sinuciderii era, probabil, un caz care ii ridica probleme. Cel care se sinucide, zice el, comite o nedreptate, fiindca incalca legea (e discutabila, totusi, afirmatia ca legea interzice tot ceea ce nu prescrie, dar in fine).
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (47)
[textul pentru saptamana asta o sa apara maine, acum suntem morti de oboseala si nu mai putem nici unul sa stam sa-l transcriem; sry!]
Cea mai mare problema pe care am avut-o in capitolul asta a fost urmatoarea: de ce spune Aristotel ca “echitabilul, desi este drept, nu se identifica cu dreptul pozitiv, ci este un amendament al acestuia”? Ce vrea sa spuna cu asta? Si de ce spune ca aici e vorba de o aporie?
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (47)
X
Ramane sa tratam in continuare despre echitate si despre ceea ce este echitabil si, de asemenea, sa determinam raporturile dintre echitate si dreptate, dintre ceea ce este echitabil si ceea ce este drept.
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (46)
Aristotel se intreaba mai intai daca un om poate sa suporte un lucru nedrept fiindca vrea sa suporte asa ceva, propunandu-si (probabil) sa faca asta. Si se intreaba si daca se poate face un act de dreptate in mod involuntar.
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (46)
IX
S-ar putea pune intrebarea daca am adus suficiente precizari referitoare la suportarea nedreptatii si la comiterea ei, in primul rand daca lucrurile stau ca in straniile cuvinte ale lui Euripide:
“Ca sa vorbesc pe scurt, mi-am ucis mama.”
“Ai facut-o oare de bunavoie si cu consimtamantul ei, sau impotriva vointei tale si a vointei ei?”
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (44)
In capitolul VII Aristotel distinge intre drept natural si drept pozitiv, fara sa arate insa ca exista drepturi naturale, adica legi care nu se bazeaza doar pe obiceiuri ale unei societati. Doar spune ca exista si atat.
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (44)
VII
Dreptul politic cuprinde doua specii: dreptul natural si dreptul pozitiv. Natural este cel care pretutindeni isi pastreaza valabilitatea, indiferent de opiniile pe care le suscita. Pozitiv este cel care, indiferent de orientarea sa originara, odata instituit se impune; de exemplu, obligatia de a plati o mina pentru rascumpararea unui prizonier, sau de a sacrifica o capra si nu doua oi, ca si toate celelalte dispozitii particulare privitoare la cazuri particulare, cum ar fi aceea de a aduce sacrificii in onoarea lui Brasidas [general spartan ucis in timpul razboiului peloponesiac] si tot ce se prescrie sub forma de decret.
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (43)
[textul e aici]
“Care sunt actele nedrepte pe care trebuie sa le comita cineva ca sa fie nedrept?” – am stat un pic pana am inteles intrebarea asta. Un om care nu se poate abtine si, din cauza unui impools de moment, baga in buzunar un bec si pleaca din Carrefour cu el fara sa-l plateasca, nu e neaparat un hot.
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (42)
V
Dupa unele opinii, dreptatea consta pur si simplu in reciprocitate, asa cum au afirmat pythagoreii; ei defineau ceea ce este drept prin simplul fapt de a suferi la randul tau raul pe care l-ai facut altcuiva.