despre relativism moral

[stefanov@fil.unibuc.ro]

e o chestie pe care am discutat-o acum cateva saptamani 
la un seminar, sorry pentru cine o mai aude inca odata; 
argumentul impotriva relativismului moral arata asa:
mai intai trebuie sa sustin ca nu faptele in sine sunt
bune sau rele: daca mi se arata o fotografie cu o mana 
care tine un cutit care se infige in pieptul cuiva, eu 
inca nu stiu daca s-a petrecut ceva bun sau rau; 
nu fiindca ma gandesc ca poza e trucata :), ci fiindca
nu stiu daca cel care tine cutitul e constient sau 
actioneaza in urma unei sugestii post-hipnotice, daca
pieptul in care se infige cutitul e al unui om sau 
al unui robot construit din materiale organice etc. 
mi s-ar putea povesti ca e vorba de tratament ciudat 
menit sa vindece o boala, sau ca cel in care intra 
cutitul este Antichristul s.a.m.d. daca interpretez
ceea ce vad drept o crima, atunci voi spune, desigur, 
ca e ceva rau, iar daca interpretez altfel faptul 
respectiv as putea sa nu mai spun ca e ceva rau; 
diferentele dintre membrii unor comunitati diferite, 
prin urmare, nu sunt diferente de principii morale, ci 
de interpretari pe care le dam faptelor; daca si eu
si canibalul am interpreta ceea ce s-a intamplat drept 
o crima, am cadea de acord ca s-a intamplat ceva rau; 
noi acceptam amandoi ca crima e ceva rau; doar ca interpretarile
pe care suntem mai degraba inclinati sa le facem difera
(desi am putea interpreta si altfel - eu ca el si el 
ca mine); asa ca e absurd sa se vorbeasca despre relativism
moral; 

stiu ca argumentul pare prea simplu si ca se pot da
diferite raspunsuri la ce am spus, dar nu vreau sa 
ma intind; daca e cineva interesat, se poate discuta mai 
mult...

g.s.