in primul rand despre "tirania majoritatii". E remarcabila, dar lipseste cu desavarsire, cel putin la nivel teoretic, deoarece se poate calcula pentru fiecare student care din cele trei carti pe care si le-a ales o sa-i cada. Deci nu trebuia nimeni sa invete o carte care nu i-ar fi placut. Singura problema ar fi fost ca unora nu le-ar fi cazut exact cartea pe care si-ar fi dorit-o cel mai mult din acele trei carti, pe cand altora le-ar fi cazut. Se poate numi si asta inegalitatea sanselor?
Inegalitatea sanselor este in cazul licentei mai mult o chestiune practica: este posibil ca cineva sa nu se intereseze de optiunile tuturor celorlalti studenti sau ca cineva sa calculeze prost ce cartea ii va cadea lui Xulescu... Treaba asta nu e deloc de neglijat. Si e clar ca unele module ar fi putut sa-si calculeze mult mai sigur si mai exact cartea care sale cada, din diferite motive. La teoretica , de exemplu, dat fiind ca sunt mai putini studenti, s-ar fi putut calcul atat la proba speciala cat si la cea generala destul de usor ce carti o sa cada, deoarece sunt destul de putini studenti si optiunile lor nu se intersecteaza cu cele ale studentilor de la celelalte module.
Deci regulile de organizare a licentei nu creeaza automat inegalitatea sanselor. De ce sa nu adopti o atitudine practica si sa te apuci de strangerea optiunilor, de calcularea lor si de informarea corecta a fiecarui student... Iata o cale pe care Trandafiranu nu a ales-o. Cine ar fi facut-o?! Pe de alta parte, poti sa te apuci sa critici regulile deoarece duc indirect la inegalitatea sanselor. Atat despre tirania majoritatii.
in al doilea rand, despre rationalitatea acestor reguli.
Trandafira spune ca daca este posibil ca ele sa fie incalcate atunci sunt inutile si irationale, dat fiind scopul organizatorilor licentei...Problema, dupa Trandafira, e ca (1) fiecare student trebuie sa pregateasca 3 carti din 12, dar (2)exista studenti care pot pregati o singura carte.
Dilema e simpla> de ce naibii sa mai pregatesti 3 carti? Deci ori schimbi aceasta regula, ori schimbi modul de alegere a subiectelor la examen... Perfect. Insa de ce o regula care poate fi ocolita este irationala? Enuntul (2) este insa ambiguu. Una este faptul ca studentii pot ajunge, prin diverse metode, sa pregateasca numai o carte si alta este ca ei pot sa pregateasca o singura carte in sensul ca au voie, ca le este permis. Numai daca ar fi fost vorba despre acest al doilea sens a lui "pot"ar fi fost vorba despre irationalitatea regulilor. Insa este posibil ca toti studentii sa fie corecti si sa nu faca nici un calcul...Atfel examenul s-ar desfasura corect... E un caz irealist, dar mi-e clar ca ideea lui Trandafira (ca daca niste reguli lasa posibilitatea de a fi ocolite atunci sunt irationale) nu se prea sustine. Daca studentii pot sa pregateasca numai o carte, asta nu inseamna ca si o vor face!
in al treilea rand, ceva despre ce e probabil ca se va intampla la licenta de anul asta.
Subiectele vor ramane aceleasi si fiecare student isi va alege tot trei subiecte. Numai metoda alegerii subiectelor va fi diferita. Problema, va asigur, nu va fi inegalitatea sanselor ci faptul ca ar putea fi pregatit numai un singur subiect. Deci prima varianta de evitare a "irationalitatii" nu va fi luata in calcul. Probabil dupa urmatorul consiliu vom sti sigur cum stam...
Cam atat. Am mai vorbit cu Trandafira si spunea ca nu vede de ce cineva ar mai institui o regula ce poate fi incalcata de oricine... Fie insa urmatoarele reguli>
(1)' Fiecare student trebuie sa-si aleaga trei carti.
(2)' Fiecarui stundent va trebui sa trateze numai o carte, mai precis cartea care ii va cadea cand se vortrage subiectele.
(1)' si (2)' sunt constitutive pt examenul de anul asta. Insa daca adaugam
(2) exista studenti care pot pregati numai o singura carte.
nu ajungem la nici o contradictie, deoarece una e sa-ti alegi si alta e sa pregatesti. Regula e astfel ocolita, nu incalcata. Na distinctie!... Trandafira ar putea spune> "Dar ce rost mai are (1)', daca poti sti ce carte iti va cadea?" Ea are rost daca studentii sunt corecti... sau...
pufff.... am cam obosit... continui altadata. Nu de alta, dar deja am scris prea mult.
mircea tobosaru