raspuns lui Mircea

[Teodor Gugiu <tgugiu@k.ro>]

   Am auzit de incercarile lui Hintikka dar nu stiam nimic exact despre
ele. Eu am dat peste un studiu al lui "Semantics for propositional
attitudes" in care propune o "possible worlds semantics" pentru acest tip
de enunturi. De Epstein nu am auzit deloc si m-ar interesa exact titlul
cartii in care zice chestia aia.
Sunt de acord cu observatia ca nu poti vorbi de validitate in general, ci
doar relativ la un sistem axiomatic.
Nu imi este deloc clar cum din (2) Cap-->CaCap putem deriva, cum sugerezi
tu, (3) (Cax=y & CaPx)-->CaPy. Daca din (2), care mi se pare de bun simt
putem deriva (3) cred ca am cam rezolvat problema. Inteleg insa cum poate
decurge (1) din (3) Ca(p-->q)-->(Cap-->Caq).
   Idealizarea este, bineinteles, un procedeu permis si folosit in extenso
in logica, dar problema ramane daca sistemul obtinut ne mai spune ceva
despre enunturile de opinie. De pilda este greu de crezut ca un sistem
axiomatic care contine ca axioma sau in care este derivabila (3) poate fi
considerat o descriere sau o reconstituire acurata a modului cum folosim
efectiv enunturile de opinie in limbajul natural. Recunosc insa ca asemenea
probleme apar si cu teorii logice consacrate (notiunea implicatiei, de
pilda).
Apoi, nu am cunostinta ca Frege et comp. sa fi aderat explicit la (A) si
(B) si nici nu cred ca ar adera cineva la ele daca interpretezi "Ca-" ca "a
crede ca-". Nu exista un subiect epistemic ideal care sa cunoasca (sau sa
creada) toate tautologiile si care sa cunoasca (sau sa creada) tot ce
decurge din ce cunoaste sau crede. Si asta nu pentru alt motiv, ci pentru
ca multimea tautologiilor pe care le produce un sistem axiomatic este
infinita.
In legatura cu modul cum incerci tu sa reconstruiesti sistemul, adaugand
modalitati, iarasi nu imi e clar cum decurge (6) (Cax=y & CaPx)--> <>CaPy
din (5) Cap--> <>CaCap fara o asumptie de genul lui (3), sa zicem, (3')
Ca(p-->q)--> (Cap--> <>Caq). (3') pare mult mai plauzibila decat (3) dar
(3') nu face decat sa legifereze problema, adica ramanane inca la
latitudinea lui a daca crede sau nu q.
Din cate inteleg tu consideri ca si Stefan Iancu ca problema substitutiei
in contextele cu atitudini este una independenta de problema mea in cele
din urma. Tot ce pot eu sa spun este ca daca un rationament (II) nu este
valid nu poate fi valid nici unul de tipul (I). Prin urmare o legatura
exista.
Apoi iarasi nu inteleg de ce din (5) ar trebui sa decurga (7).
In orice caz observatia ta cu validitatea m-a pus pe ganduri. Insa atata
vreme cat sistemele axiomatice nu rezolva problema cred ca avem dreptul sa
o discutam la nivelul limbajului natural si a intuitiilor logice naturale.
Esti de acord?

Teodor


------------------------------
K Free E-mail http://www.k.ro/
by KappaNet http://www.kappa.ro/