textul lui Mircea, complet

[Teodor Gugiu <tgugiu@k.ro>]

  Imi cer scuze, am observat ca textul de al Mircea Tobosaru a ajuns
incomplet pe lista. Il mai trimit odata.
Teodor


Mircea Tobosaru wrote:
 Prin 62 hintikka se lupta cu sistemele de logica
   epistemica si ajunge sa-si puna problema cunoasterii
   actuale si a cunoasterii virtuale ,care seamana cu ce
   discutati voi .
   Una din axiomele sistemului sau de logica epistemica
   este
   (1)Kap --> KaKap ( daca a cunoaste p atunci a
   cunoaste ca a cunoaste p )
   evident ca si aici ai putea spune ,la fel ca si in
   cazul lui "a crede ca"( Ca ), ca (1) nu este necesara
   : lui a ar putea sa nu-i treaca prin cap ca stie ca
   stie ceva.
   Adica poti sa nu accepti
   (2)Cap --> CaCap (daca a crede p atunci a crede ca a
   crede p)
   si deci nici substitutia
   (3)(Cax=y & CaPx) --> CaPy
   Presupozitiile unui sistem ca cel al lui Hintikka si
   a unui sistem de logica pe care l-am putea construi cu
   operatorul C (crede ca) sunt urmatoarele:
   A.orice tautologie este cunoscuta (conform regulii ca
   daca T este o teza a sistemului atunci KT (sau CT)
   este deasemenea o teza a sistemului epistemic ce se
   bazeaza pe K(sau a celui ce se bazeaza pe C)
   B.daca este cunoscut sau crezut un set de propozitii
   ,atunci este cunoscuta sau crezuta si orice consecinta
   a acestui set (treaba asta rezulta din axioma
   (4)Ka(p --> q)--> (Kap --> Kaq)
   si din regula de mai sus.
   Presupozitiile de mai sus caracterizeaza o lume
   epistemic perfecta ,in care fiecare individ deduce
   toate consecintele cunostintelor si credintelor sale.
   Argumentul bazat pe regula substitutiei implicat in
   discutia despre atitudinile propozitionale este bazat
   pe astfel de presupozitii,insa dupa cum se vede ele
   pot fi integrate intr-un sisitem logic.
   de fapt daca stam sa ne gandim toate tipurile de
   logica au presupozitii de genul asta .Adica in logica
   propozitionala facem abstractie de toate aspectele
   propozitiilor in afara de forma lor si de valoarea lor
   de adevar.daca adaugam ca ne intereseaza si subiectul
   despre care trateaza propozitia obtinem "relatedness
   logic",daca ne intereseaza si continutul referential
   obtinem "dependence logic" etc.Richard Epstein
   prezinta Logica in felul asta .
   Deci substitutia aceea care ti sa parea suspecta
   depinde de ce presupozitiiare sistemu logic in care o
   tratezi.De fapt nici nu are sens sa vorbesti de
   validitate asa in general ,ci numai in cadrul unui
   sistem.Frege si cei care iau de buna substitutia in
   cauza adera in cele din urma la presupozitiile A si B.
   Sa presupunem acum ca luam in considerare
   posibilitatea ca cineva sa nu traga toate consecintele
   din credintele sale.Adica
   (5)Cap --> <>CaCap (daca a crede ca p atunci este doar
   posibil ca a sa creada ca a crede ca p )
   si
   (6)(Cax=y & CaPx) --> <>CaPy (daca a crede ca x=y si
   a crede ca x este P atunci este posibil ca a sa creada
   ca y este P)
   dar daca am avem numai
   (7) (x=y & CaPx) --> ~<>CPy (daca x=y si a crede ca x
   este P atunci este imposibil ca a sa creada ca y este
   P ,ceea ce este adevarat)
   astfel cineva ar putea sustine ca tot se pastreaza o
   diferenta semnificativa intre (6) si (7) si deci si
   problema atitudinilor propozitionale.
   (7) ar putea sa fie problematica:de ce nu ar ajunge a
   sa creada din senin ca y eate P , de ce sa nu
   consideram ca totusi este posibil ca a sa creada fara
   nici o ratiune suficienta ca y este P.Daca gandim
   astfel atunci drumul e deschis pentru orice aberatie.a
   ar putea sa creada si ca y este P,asa ,fara motiv ,de
   fapt ar putea sa creada orice.Dar astfel "-->" nu mai
   inseamna nimic .Deci (6) este tot ce putem accepta,
   adica ca este un fapt contingent daca cineva ajunge sa
   aiba credinta ca y este P doar pentru ca are credinta
   ca x=y si ca x este P.
   In concluzie :
   I.Se poate construi un sistem de logica a
   atitudinilor propozitionale bazat pe A si B in care
   argumentul care parea problematic e valid.
   II.intr-un sistem in care (2) nu tine ,sigur (3) nu
   mai este valid,dar tine (6)
   III.Chiar daca luam in considerare posibilitatea ca o
   credinta care depinde logic de altele sa nu se
   actualizeze tot putem sustine ca problema contextelor
   opace este reala si poate fi tratata pur logic,fara sa
   aducem in discutie stiintele cognitiei , premisele
   rationalitatii din stiintele sociale etc.
   Cam atat.Ti sa precizez ca solutia,in deplinatatea ei
   tine de construirea unui sistem cu diversi operatori
   "atitudinali" si poate si modali ,daca suntem
   interesati de cunoasterea actuala ,cu caracterul ei
   contingent.Sa dai semantica pentru el si definitia
   validitatii e insa o treaba titanica,dar posibila in
   principiu.
   Nu stiu daca mailul asta o sa ajunga pe grupul de
   discutii.daca crezi ca si altcineva ar putea fi
   interesat de raspunsul asta poti sa-l retrimiti.



 



------------------------------
K Free E-mail http://www.k.ro/
by KappaNet http://www.kappa.ro/