Re: raspuns lui Stefan Iancu

> Nici in exemplul tau cu Graalul nu e nici o problema sa ii dam o
> interpretare de re:
> "exista un x care este Graal si Stefan crede ca ca x se afla la el in
> camera" numai ca aceasta propozitie este falsa pentru ca prima propozitie
> este falsa (nu ex. un x care e Graal), asa ca nu mai conteaza ce crede
> Stefan pentru valoarea de adevar a propozitiei compuse! :))

Pai nu ma indoiam ca se poate citi de re propozitia cu Graalul, exemplul asta il dadusem pt alta chestie. Anume fraza in care tu zici ca daca citesti de re o propozitie atunci vorbesti de relatii intre S si obiectul respectiv. Fraza ta este asta:

"Pentru ca cineva poate spune ca de fapt aceste enunturi nu vorbesc despre ce crede S ci pur si simplu despre relatile lui S cu alte obiecte, indiferent de numele sub care le consideram pe acestea. Asta se cheama , cred, "de re (relational) propositional ascriptions"....."

Cred ca problema e ca ai zis ca propozitiile respective (in lectura de re, dar asta nu conteaza acum) pot fi intelese ca relatii intre S si un obiect (cel la care refera superman). Stefan incerca sa inteleaga cum e posibil sa zici ca propozitia 'S crede ca Px' este despre relatiile dintre S si x si zicea ca chestia asta revine la o teza fizicalista (nu stiu daca Stefan s-a prins ca tu te refereai la lecturile de re cand vorbeai despre relatii intre obiecte). Pe de alta parte eu ziceam ca nu vad deloc cum ar putea fi vorba de relatii intre obiectele Louis si Superman.

Deci exemplul cu Graalul era menit nu sa arate ca nu sunt posibile lecturile de re, ci ca nu poti sa citesti propozitiile de genul asta ca relatii intre S si obiectele desemnate de nume (iar tu ai spus ca asta insemna lectura de re, ceea ce nu pare chiar adevarat, lectura de re e exact ce spui in mailul in care ii raspunzi lui Stefan C.)

> In legatura cu exemplul cu durerea abdominala iti dau dreptate. Nu e nevoie
> ca Stefan sa faca nici un rationament. Dar acolo "pe... il doare..." nu
> este o atitudine propozitionala, nu?

Pai nu e, ziceam si eu asta chiar inainte sa dau exemplul. De fapt am scris si de ce dadeam exemplul, incercam sa explic de ce in rationamentul cu 'S crede y este P' avem falsa impresie ca substitutia conform identitatii ar trebui sa decurga neproblematic. Nu imi dau seama daca esti de acord cu ce ziceam eu acolo, incercam sa dau un raspuns la problema ta initiala care era "Asadar se pare ca problema pentru care x si y nu sunt intersubstituibili nu se datoreaza faptului ca S nu crede ca x =y, ci unui alt motiv, mai general. Care e acela?". Nu mi-ai zis daca e clar ce ziceam si daca esti de acord.