Re: atitudini propozitionale

["Stefan Iancu" <siancu@home.ro>]

Salut,

Nu prea ma pricep la subiect, dar o chestie mi-a sunat familiar.
Ma refer la al doilea rationament (II):

> (1') S crede ca  x=y
> (2) S crede ca  x  este  P
> (3) S crede ca   y este  P

Nu am inteles cum exact o discutie despre rationamnetul asta poate sa
foloseasca pentru I, dar uite de ce mi-a adus asta aminte. Eu fac un curs de
epistemologia stiintelor sociale semestrul asta si printre altele se
vorbeste despre asumptia de rationalitate in explicatiile din stiintele
sociale. Cateodata e vorba mai mult despre rationamente practice (ceva de
genul:  daca S vrea B si S crede ca facand A obtine B, atunci S face A), dar
discutia cuprinde si explicatia opiniilor lui S, deci rationamente de tipul
lui II.
Ca sa scoti pe 3 acolo nu ai nevoie numai de presupozitia ca S face efectiv
rationamentul (ca nu are doar cele doua informatii in memorie fara sa le
lege), dar de o presupozitie mai tare cu privire la rationalitatea lui S.
Dupa Hempel asumptia de rationalitate e o chestie empirica, deci el ar zice
ca ce ai tu la II nu e un rationament logic, ci o lege a psihologiei (si
inca una proasta pentru ca e invalidata de fenomenul omniprezent al
opiniilor contradictorii). In maualul meu de epist st soc :-) scrie ca
Davidson si Dray considera asumtia de rationalitate necesara, Popper
superfua si Donagan falsa :-).
Iti dai seama ca cine sustine o teorie fizicalista a mintii ar spune ca in
principiu toate propozitile tale sunt redescriptibile in termeni fizici
(brain activity), iar in cazul asta e foarte clar ca ce ar face
rationamentul II e sa dea o explicatie cauzala (incompleta) a lui 3 (poate
doar redescrisa daca nu crede ca sunt posibile legi psihofizice). Adica ar
fi o chestie de genul: presiunea gazului s-a modificat pentru ca temeratura
si volumul s-au schimbat (si asta e incompleta pentru ca lipsesc legile
relevante).

Ok, asta aveam de spus, sper ca ajuta la ceva.

Stefan