Re: Re: diverse

["stefan cojocaru" <cojocaru@phil.ufl.edu>]

Silviu,


Paragraful tau la care m-am referit continea niste fraze fara trimitere la
cazul special al caritatii. Anume,

"De altfel, nu e greu
deloc sa o anticipezi si, in ciuda unor efecte de subtext ale liberalismului
care ar vrea sa prezinte piata ca ceva foarte mobil unde niciodata nu stii
exact ce se va intampla, e limpede ca nici un patron 'rational' nu va
astepta sa constate cresterea cererii. Bref, piata seamana cu un joc in care
trebuie sa pariezi, nu cu unul in care trebuie sa raspunzi corect la
stimuli."


In comentariul meu, m-am referit la mersul economiei capitaliste in genere.
Obiectia ta ar fi intemeiata in cazul caritatii. (Am fost cam neatent.)
Acum, in legatura cu modul in care anticipeaza patronii cresterea puterii de
cumparare a saracilor in urma actiunilor caritative, sunt, cu mare
intarziere, surprins. Cum ar putea anticipa patronii cresterea puterii de
cumparare a saracilor si cum ar creste ei preturile? Scrisesem asa: "Spui ca
intr-o economie capitalista patronii anticipeaza, nu constata modificarile
cererii - si asta mi se pare foarte corect. Este o teza centrala a economiei
austriece ca intreprinzatorii 1) anticipeaza modificarile cererii pe baza
evaluarilor actuale ale bunurilor de ordin intai ("de consum") reflectate in
preturile actuale, 2) evalueaza in aceasta lumina bunurile de ordin
secundar - si decid, ca sa folosesc terminologia economiei populare, ce ar
putea sta ca mijloc de productie in fabricarea bunurilor a caror cerere a
fost anticipata." In cursul "procesului economic" obisnuit, patronii
anticipeaza modificarile cererii folosind un instrument concret, preturile
in bani ale bunurilor in starea curenta. Din cate scrii, inteleg ca patronii
ar afla cumva - dar cum? - de actiunile caritative si le-ar anticipa
efectele. Dar cum ar putea aprecia efectele rational, astfel incat o
crestere prea mare a preturilor sa nu le provoace pierderi? Mai exact, cat
de mult ar trebui ei sa creasca preturile? Oricat de mult?


Stefan C

> Raspund la paragraful asta din ce scrie Stefan C.
>
>
> >     Mi se pare in neregula in ce spui numai ca patronii apar ca
> >maximizatori de preturi, nu ca producatori de bunuri sau
intreprinzatori -
> >si nu inteleg aici de ce patronii nu ar mari oricat de mult preturile.
Cred
> >ca pierzi din vedere faptul ca anticiparile diversilor intreprinzatori
sunt
> >in competitie si ca, din acest motiv, fiecare va incerca sa isi sporeasca
> >profitul mai degraba prin extinderea clientelei - scazand astfel
preturile
> >- decat prin cresterea preturilor. Patronii, in tabloul tau, actioneaza
ca
> >o singura persoana.
> >
> >
> >Stefan C
>
> In ambele cazuri (redistributie prin impozitare si caritate) situatia
> economica e caracterizata printr-o crestere (anticipata) a puterii de
> cumparare la un anumit segment din populatie si se anticipeaza ca acest
> segment se va orienta spre cutare si cutare categorii de bunuri. In
aceasta
> situatie economica, o politica de dumping e prosteasca: e ca si cum un
> patron de hotel ar hotari sa inchirieze camerele mai ieftin in sezon decat
> in extrasezon, sau ca si cum un partid care e in crestere in sondaje se
> hotaraste sa se separe in doua aripi. Dimpotriva, daca patronii ar
anticipa
> o ramanere constanta sau chiar o scadere a puterii de cumparare (sau a
> cererii pentru produsele lor), atunci scaderea preturilor ar avea sens,
> pentru ca atunci singura posibilitate de a mari castigurile ar fi sa 'faci
o
> oferta mai avantajoasa'.
>
> Silviu
>
>
> _________________________________________________________________
> Discutez en ligne avec vos amis, essayez MSN Messenger :
> http://messenger.msn.fr