dilemele caritatii

[Bogdan Rabanca <brrabanc@ucalgary.ca>]

salut,

vreau sa zic ceva legat de problema caritatii, despre care ati discutat asa 
de mult pe lista. ideea mea initiala in problema asta era (asa cum zice si 
silviu intr-unul din mailurile anterioare) ca caritatea nu poate fi eficienta 
pt ca inseamna o scadere a capitalului (din moment ce cei care profita de ea 
o sa cheltuie banii, nu o sa investeasca) si asta inseamna o incetinire a 
progresului economic. acuma nu mai sunt deloc de acord cu asta si o sa incerc 
sa explic de ce apeland la modelul economic simplificat al lui robinson pe 
insula pustie. aici evident nu prea se poate vorbi de caritate, decat daca 
folosim termenul ciudat de caritate fata de sine :). oricum, sa zicem ca 
robinson a gasit un mar pe insula si trebuie sa decida ce face cu el: poate 
sa il ingroape in pamant si sa astepte cinci ani pana cand un pom o sa 
creasca din seminte (si in cazul asta rabdarea ii va fi rasplatita de multe 
mere in fiecare an) sau poate sa il manance si in felul asta va refuza merele 
viitoare pt placerea de a manca marul acum. modelul asta foloseste pt a arata 
cum se stabilesc ratele dobanzilor intr-o economie de piata neregulata de 
stat, dar cred ca merge si pt analiza caritatii, pt ca in fond ce face 
robinson este sa opteze (in al doilea caz) pt satisfacerea unei preferinte 
imediate in dauna unei acumulari de capital care i-ar fi folositoare peste un 
timp (si in sensul asta putem sa zicem ca e caritabil fata de sine :)).

acum, daca complicam modelul si mai introducem o persoana B care ii cere lui 
A (robinson) jumate de mar in numele caritatii, se vede clar care sunt 
optiunile lui A: fie este "caritabil" si ii da jumate de mar lui B, fie il 
pastreza si il ingroapa in pamant ca sa aiba mai multe mere pe viitor. am pus 
caritabil in ghilimele, pt ca mi se pare ciudat sa rezervam cuvantul numai pt 
prima optiune: in fond, A ar putea sa fie caritabil si in al doilea caz, daca 
se gandeste de ex ca e mai bine sa rabde amandoi 5 ani fara mere iar apoi sa 
imparta merele care or sa fie produse de pom.

dupa parerea mea, ex asta arata ca problema caritatii este mult mai 
complicata decat presupunea implicit discutia de pe lista, in sensul ca 
decizia de a fi caritabil nu rezolva automat problema, iar dilema de a 
imparti ce ai acum sau a investi capital ca sa imparti in viitor ramane inca.

mai mult, decizia (morala) intre astea doua optiuni mi se pare ca este una la 
care nu poate exista un raspuns transant: e clar ca daca B moare de foame 
esti obligat (moral) sa ii dai jumatea ta de capital si sa nu te mai gandesti 
la investitii. dar daca B nu e intr-o situatie atat de disperata nu e clar ce 
trebuie sa faci: ii poti cere sa se sacrifice la fel de mult ca tine in 
speranta ca mai tarziu amandoi o sa aveti mai mult de consumat, dar pe de 
alta parte nu e nici un motiv ca sa nu consumati impreuna in prezent ce 
aveti. ce vreau sa arat, inca o data, este ca decizia _morala_ nu e una 
simpla, deocamdata nu am zis nimic de chestia politica.

asa, si acum despre intrebarea daca caritatea e eficienta, la care nu mi-e 
clar ce sa zic. in primul rand, silviu si stefan i. pareau sa spuna ca nu e 
nici o diferenta intre caritate si redistributie fortata (cu ajutorul 
statului) din pct de vedere al eficientei, daca rezultatul celor doua actiuni 
este exact acelasi. ceea ce e foarte adevarat (e drept ca in al doilea caz se 
incalca drepturile de proprietate dar asta nu are legatura cu eficienta) dar 
asta e ca si cum ai spune ca un stat socialist (in care toate bunurile de 
productie sunt proprietate comuna) va fi la fel de eficient ca un stat 
capitalist daca va lua _exact_ aceleasi decizii economice pe care le iau 
antreprenorii in statul capitalist. problema reala este in ce masura statul 
socialist poate sa ia exact aceleasi masuri. mises spune ca calculul economic 
e imposibil intr-o economie de stat, dar asta nu exclude, cred, posibilitatea 
ca aia sa ia exact aceleasi decizii pe care antreprenorii le iau intr-un stat 
capitalist. desigur, deciziile lor vor fi arbitrare, dar asta nu inseamna ca 
nu exista posibilitatea logica sa ia exact aceleasi decizii (o problema ar fi 
ca nu putem sti niciodata care sunt acele decizii in lipsa pietei libere, si 
asta pare sa fie ideea centrala).

oricum, revenind, e clar ca daca rezultatele redistributiei sunt la fel in 
cele doua cazuri cele doua economii sunt la fel de eficiente, pt ca pur si 
simplu sunt la fel in toate privintele. 

daca rezultatele redistributiei sunt diferite, probabil ca are sens sa ne 
intrebam care modalitati sunt mai eficiente. dar asta depinde foarte mult de 
conceptul de eficienta cu care lucram. conceptul austriac evident favorizeaza 
solutia privata (in felul asta preferintele individuale sunt satisfacute in 
cea mai mare masura - asta cred ca e neproblematic) dar probabil ca nu asta e 
adevarata dificultate. dar daca renuntam la conceptul asta nu mi-e clar ce 
alt concept am putea folosi. sa iau un ex simplu: intr-o economie 
capitalista, 10 oameni sunt pe pct de a muri de foame si nimeni nu e dispus 
sa le dea bani de mancare. e clar ca daca vrem sa ii salvam o interventie a 
statului este mai "eficienta" decat piata libera. problema e ca asta nu e un 
concept de eficienta complet definit - ca sa vedem asta e de ajuns sa ne 
imaginam ca cei 10 nu mor de foame daca nu sunt ajutati, ci pur si simplu 
mananca prost. este eficient sa le asiguram suficienta hrana? sau trebuie sa 
le asiguram si un adapost cum trebuie? si asa mai departe, odata ce statul 
intervine nu mai exista nici un criteriu ca sa nu intervina si mai mult in 
numele aceleiasi eficiente. si bineinteles, de la un punct incolo obiectia 
libertarienilor ca interventiile statului sunt arbitrare e corecta, pt ca nu 
exista criterii clare pt unde trebuie sa intervina statul si unde nu. deci nu 
vad cum, daca abandonam conceptul de eficienta propus de libertarieni in 
numele caritatii, mai putem propune un alt criteriu adecvat de eficienta.

mai mult, cand am folosit mai sus eficienta in ghilimele, criteriul ala de 
eficienta, pe langa ca nu e foarte clar ce inseamna, mai are si dezavantajul 
ca este un concept moral (se presupune ca viata indivizilor este un scop in 
sine, care trebuie prezervat, si deci chiar daca argumentele lui stefan c ar 
fi corecte, ca investitiile de capital genereaza mai multe locuri de munca si 
asa mai departe, tot s-ar putea raspunde ca asta nu ne intereseaza, eficient 
inseamna sa nu ii lasi pe aia sa moara de foame). de ce zic ca asta e un 
dezavantaj este pt ca pe de o parte, stefan i. si silviu par sa zica: ok, nu 
discutam acum decat in termeni de eficienta, nu vrem sa auzim acuma retorica 
drepturilor de proprietate si cum sunt ele legitime a priori. dar daca este 
asa, conceptul de eficienta cu care operam trebuie sa fie la randul lui 
independent de orice teorie morala altfel se aduce un argument moral mascat 
de termeni ca "eficienta", fara sa se accepte un raspuns care este la randul 
lui de natura morala. in fine, nu mai insist asupra chestiei asteia, pt ca 
depinde de ce inteleg eu prin "eficienta" si asa mai departe; probabil ca si 
ei aveau un concept care este independent de orice teorie morala (sau poate 
ar spune ca nici conceptul libertarian nu este astfel) asa ca nu are rost sa 
mai vorbesc despre asta pana nu clarifica ei.

in continuare, o sa mai fac niste observatii care s-ar putea sa fie fara 
legatura (intre ele): cum ziceam la inceput, a decide sa fii caritabil nu 
rezolva problema, si in sensul asta e ca si cum ai intreba: cum e mai bine, 
sa economisesti bani ca sa ai mai multi mai incolo, sau sa consumi acum tot 
ce ai? nu vad nici o posibilitate de a raspunde in mod definitiv la 
intrebarea asta si in orice caz raspunsul nu poate fi determinat de 
considerente economice (tocmai pt ca aici preferintele se iau ca date). e 
vorba de o decizie morala.  

in al doilea rand, un argument impotriva "caritatii" cu ajutorul statului ar 
fi ca daca e sa dam bani la saraci e mai bine sa ii lasam pe aia care chiar 
vor sa dea bani daca vrem ca distributia sa fie cat mai eficienta (adica sa 
beneficieze chiar aia care au nevoie). ca sa vedem asta e suficient sa 
presupunem doua economii identice, care redistrbuie aceeasi cantitate de 
bani. e clar ca in economia de piata banii aia vor fi distribuiti cel putin 
la fel de eficient ca in statul socialist (pt ca e facuta de cei care _vor_ 
sa dea bani saracilor, deci e probabil ca astia sa identifice mai corect pe 
cei care chiar au nevoie decat masinaria impersonala si birocratica a 
statului care in plus, in democratii, mai cedeaza si la presiunile facute de 
sindicate dupa cum spunea stefan c). bineinteles, problema e ca de obicei 
statele care iau impozite redistribuie mai multi bani decat o economie de 
piata nereglementata de stat(e improbabil ca daca acum nu s-ar mai lua 
impozite, bogatii ar renunta la aceeasi parte din veniturile lor). pe de alta 
parte, cum am zis mai sus, asta nu e neaparat un lucru rau in sine. 

problema empirica: ce se intampla daca se dau bani saracilor? mi se pare mult 
prea complicata si depinde de prea multe chestii factuale asa ca nu cred ca 
scenariile astea ajuta prea mult. oricum, daca dai bani la saraci in mod 
voluntar e diferit de impunerea unui salariu minim, in cel putin doua 
privinte: (1) asta nu creeaza inflatie, desi s-ar putea ca preturile la 
produse de baza sa creasca (nu numai din cauza ca antreprenorii sunt niste 
porci: pur si simplu pt ca astea ar fi mai cerute, deci mai rare; oricum, 
probabil ca aia care intra in posesia banilor or sa beneficieze de aceleasi 
preturi vechi) (2) dupa cum spuneam inainte, e probabil ca aia care au nevoie 
sa beneficieze mai mult in primul caz decat in al doilea (la fel, asta cred 
ca a zis si stefan c - nu cei mai saraci beneficiaza de salariul minim).

cam atat deocamdata,
bogdan.