discutie irezistibila

["Stefan L Cojocaru" <cojocaru@phil.ufl.edu>]

Silviu scrie in primul dintre cele doua recente mesaje:

Se poate imagina insa o situatie in care, chiar daca
toata lumea vrea mere, fiecare are o imensa oroare de a deveni
intreprinzator. Cum sa facem deci ca in situatia asta sa avem totusi mere?
Asta era intrebarea. Nu mai insist, am scris toate astea din nou pentru
Stefan C.

R: Cred ca asa am inteles pozitia ta inca de la inceput (legat de ce era
scris deasupra intrebarii asteia). La intrebarea "Cum sa facem...?",
raspunsul meu era ceva de genul asta: "Nu putem 'face' nimic pentru a avea
mere cand nimeni nu vrea sa le faca, daca prin 'a face' intelegi aici vreun
aranjament social subsumat vreunui program politic (socialist, libertarian,
you name it); dar fiecare poate face cate ceva, anume fie sa renunte la
unele tipuri (criticabile) de mere (parca socialistii insisi critica luxul
de obicei: pot trai decent fara Mercedes, fara 'cosmeticale'), fie prin
depunerea unei munci neplacute, fie si/si".

> Din povestea aia cu merele rezluta ca nu e contradictoriu ca toata lumea
sa
> vrea mere si totusi nimeni sa nu vrea sa fie intreprinzator de mere dupa
> metoda capitalista, adica fiindu-i indiferent ce ofera, cui ofera etc.
Deci
> mi se pare ca povestea lui Stefan C. cu prajitura mancata si pastrata nu
> tine, daca ceea ce vroia era sa respinga posibilitatea chestiei asteia.

Nu urmaream tocmai respingerea posibilitatii - se intampla ca oamenii sa isi
doreasca prajitura si asa, si asa -, ci, dupa cum se vede in prima parte a
raspunsului meu de mai sus, respingerea ideii ca un aranjament politic ne-ar
scoate din impas si sublinierea concomitenta a subiectivitatii tensiunii
respective. Fireste ca exista o solutie, ea se afla insa in modul in care
actioneaza / va actiona chiar cel care isi pune astfel de intrebari.

 Aici
> deci se punea problema initiala: putem fi motivati altfel incat sa
producem
> totusi mere (in loc de mere poti sa pui ciment).

Motivatia, sustin, poate fi una de tipul indeplinirii unei datorii morale -
dar asta este dureroasa. Existenta fiind conflict, bunurile fiind rare,
propunerea unor motivatii nedureroase revine la zicala cu prajitura (a carei
folosire este deja precizata).

Deci nu e neaparat necesar
> nici ce zice Stefan C. despre ce se va intampla cu producatorii
alternativi
> de iaurt dupa falimentul Danone - pentru ca lor nu le va fi neaparat
> indiferent ce iaurt produc, pur si simplu ei o fac pentru ca lor insile le
> place iaurtul ala, li se pare ok cum il fac etc. si nu ar produce altfel,
> adica ca danone.

Deci printre motivatiile lor nu se numara DELOC si cea de a face schimb
economic? Pentru ca daca vor sa faca totusi schimb, atunci ar trebui sa fie
interesati si de ce isi doresc cumparatorii, asta afectand motivatia (pur)
artistica. Daca vei spune: "producatorii sunt interesati de schimb, dar
putem concepe o societate luminata in care si consumatorii sa isi doreasca
produse 'artistice'" - no problem, atunci a raspunde preferintelor pe piata,
a fi economic competitiv inseamna a fi un artist pe placul gustului estetic
al cumparatorilor produsului tau.
    Cred totusi ca nu poate fi gandita o productie 'artistica' a bunurilor
de ordin secundar. Am explicat de ce.

Ideea generala e deci ca trecerea de la o cerere de ceva la
> faptul ca se va produce acel ceva nu e 'transparenta', si tocmai aici

Nu inteleg, in ce sens 'transparenta'?

> suspectez ca e mincinoasa ideea ca sistemul de drepturi de proprietate
> produce bunastare. Bunastarea e produsa gratie _si_ faptului ca
functioneaza
> mecanismul motivational imbecil si alienant care ii face pe unii sa devina
> intreprinzatori alienati, pe altii muncitori alienati etc.
>
>
> Silviu


Stefan C