incercari de raspuns/Stefan C

["Stefan L Cojocaru" <cojocaru@phil.ufl.edu>]

Imi pare rau ca dupa mesajul asta trebuie sa ies o vreme din discutie. Am
primit tot felul de sarcini muncitoresti care mi-au dat peste cap planurile.
Se apropie si examenele... Voi citi insa mesajele voastre, poate voi
intelege mai bine unde stati. Datorez, se pare, niste raspunsuri. Il rog pe
Stefan I sa ma ierte ca nu ii voi raspunde acum - promit sa o fac imediat ce
am timp; sper sa se intample curand. Prefer sa-i raspund lui Silviu, pentru
ca intrebarea lui Stefan are un caracter general - sper sa o si inteleg mai
bine citindu-i lui mesajele ulterioare.



Silviu a scris:

Draga Stefan C.,

Nu mi se pare ca mi-ai raspuns la nici una dintre intrebarile legate de
argumentul ala al lui Hoppe cum ca ar fi prost sa se fixeze salarii minime
prin lege. Intai si intai, argumentul, in forma in care l-am prezentat, era
unul in ce priveste eficienta unei astfel de masuri, si nu legitimitatea ei
politica. In al doilea rand, nu e vorba de a pierde clienti - prin campania
care presupun ca ar avea loc, oamenii ar fi convinsi sa nu se angajeze sub
un anumit salariu (asa construisem exemplul, daca citeai cu atentie, vedeai
despre ce e vorba). Deci exemplul tau cu companiile de avioane e irelevant.
In al treilea rand, de cate ori trebuie sa mai spun ca criteriul subiectiv
al valorii economice asa cum vrei sa il definesti tu (adica formal), oricat
ar fi de bun pentru alte discutii, este _irelevant_ aici! In al patrulea
rand, eu vorbeam de muncitori si de patroni in contextul acelui argument, nu
in general, deci nu foloseste la nimic sa spui ca in general muncitorii pot
deveni patroni si invers (desi, a propos mai ales de 'invers', care e dupa
parerea ta procentul mobilitatii sociale de sus in jos?).
In fine, nu mi se pare ca am avansat deloc.

Mesajul lui anterior, cel cu argumentul in chestiune este:

> Uite, dau un exemplu mai concret. Imi aduc bine aminte de un argument din
> Hoppe care mergea in felul asta: e prost ca statul sa impuna un salariu
> minim prin lege, din cauza ca o asemenea masura nu isi poate atinge
scopul.
> Nu isi poate atinge scopul, pentru ca a impune un salariu minim prin lege
> genereaza in mod necesar inflatie (deci scaderea nivelului de trai), si
> anume pentru ca patronul (despre care se considera ca se poarta ca un
> computer) isi va urmari in continuare atingerea scopului propus (un anumit
> profit), majorand preturile de vanzare a produselor pentru a compensa
> diferenta pe care trebuie sa o plateasca pentru salarii. Intrebare: nu se
va
> intampla exact acelasi lucru daca facem o manifestatie prin care convingem
> pe toata lumea sa nu se angajeze sub un anumit salariu?
> Daca nu se va
> intampla acelasi lucru, atunci e ceva foarte ciudat la mijloc: si anume,
> rezulta ca patronul nu majoreaza preturile decat daca costurile de
productie
> suplimentare ii sunt impuse de catre stat, adica rezulta ca pe patron il
> intereseaza sursa modificarii costurilor de productie, ceea ce ne scoate
din
> modelul rationalitatii economice etc.

Raspunsul meu:

In primul rand, nu imi amintesc sa-mi fi aratat vreodata de ce criteriul
subiectiv al valorii economice nu merge intr-un anume context. Nu sustin ca
l-am putea aplica in mod legitim indiferent de context, dar nu mi-ai
precizat legatura dintre un tip de context (in ce fel este particular
contextul la care te referi) si subiectivitatea valorii economice. Nu prea
vad, in al doilea rand, cum Hoppe ar vorbi de inflatie in argumentul
prezentat de tine (poate iti mai amintesti unde l-ai citit, sa-l luam de pe
mises.org si sa vedem cum arata exact). Poate doar de cresterea preturilor
(inflatia este fie o crestere a preturilor bunurilor de consum, fie o
devalorizare a monedei - oricum cauzata de o crestere a masei monetare si a
creditului dincolo de o proportie anterioara a bunurilor). In fine, sa
presupunem ca Hoppe argumenta ca fixarea unui salariu minim determina o
crestere a preturilor. Spui 'necesar' - si aici as avea o mica rezerva,
fireste ca oamenii se pot comporta de fiecare data altfel, in felul asta
cresterea preturilor nefiind necesara. De pilda, patronul ar putea taia din
salarii, renunta la alte investitii, cumpara bunuri de ordin secundar mai
ieftine si mai putin eficiente, produce mai putin si angaja mai putini
oameni, da afara personalul cel mai putin calificat. Toate astea alaturi de
cresterea preturilor pot fi probabil combinate intr-o formula care sa
maximizeze profitul in noile conditii - asta neinsemnand neaparat ca
patronul isi va 'pastra pentru el', ci ca va cantari ce poate avea acum
perspectivele mai indepartate de largire a afacerii in noile conditii, cu
gradul lor sporit de imprevizibilitate. Acum, la scara economiei in general,
nu a unui singur intreprinzator, cresterea preturilor va fi probabil o
reactie atat de frecventa la fixarea salariului minim, ca ea ar putea fi
considerata 'necesara'. Este de asteptat ca majoritatea patronilor sa faca
asta. Sa presupunem, pentru a pastra premisele argumentului reprodus de
tine, ca patronii - sau un patron - vor/va creste automat preturile.
    Vreau sa argumentez ca pierderile intreprinderii X prin boicot
non-violent nu afecteaza deloc eficienta sistemului, in timp ce interventia
statului prin masuri de felul salariului fix:
1) Exista intreprinderi care dau faliment pentru ca isi pierd clientii; ca
asta se datoreaza unui boicot sau ca apare un un competitor redutabil pe
piata, sau, pur si simplu, pentru ca trece moda anumitor produse nu prea
conteaza in ochii celor care lucrau in intreprinderea falimentata - deci
boicotul nu aduce nimic deosebit in privinta posibilitatii de pierdere pe
piata. De fapt, boicoturi unfair sunt organizate chiar de competitori.
Asadar, daca efectele boicotului asupra eficientei economice capitaliste
seamana cu cele ale interventiei statului, atunci si efectele falimentului
ordinar ar trebui sa diminueze in acelasi fel eficienta sistemului.
Paradoxal sau nu, posibilitatea falimentului este vitala pentru eficienta
capitalista.
2) Mi se pare ca centrezi analiza argumentului - pe care il prezinti intr-un
mod convenabil in acest sens - pe ceea ce ar trebui sa fie eficienta
intreprinzatorului X, nu a economiei capitaliste, dar cat de eficient
produce un X sau un Y nu ne poate interesa prea tare, fiindca ei sunt oricum
unii mai eficienti decat altii - astfel, daca sabotorii lui X devin clienti
ai lui Y, presupunand fie ca vor consuma un produs de acelasi tip, fie ca
vor cumpara cu banii pe care nu ii mai dau pe produsele de tipul X alte
tipuri de produse, Y, s-ar putea spune fara mari probleme ca Y devine mai
eficient decat X in masura in care ii castiga, rand pe rand, clientii.
Intrebarea este: economia capitalista - adica schimbul pe o piata cu bani,
fiindca, altfel, o economie inseamna in principiu concurenta - pierde in
eficienta prin masuri precum salariul minim? Daca da, diminuarea eficientei
pe aceasta cale este comparabila cu efectele unui boicot non-violent?
Raspund afirmativ la prima intrebare, negativ la a doua. Daca tu te apuci sa
organizezi manifestatii in piata publica, oamenii nu vor mai cumpara
produsele unor firme, dar isi vor cheltui pe alte lucruri. Scriai intr-un
alt mesaj: "Legat de discutia asta inca astept un raspuns cu privire la ce
s-ar intampla intr-o societate libertariana in care sunt insa boicotate
toate tipurile alea de firme". Ce s-ar putea intampla? Oamenii ar cumpara de
la alte firme, care le-ar satisface noile gusturi modelate de o constiinta
anti-consumerista, intr-un fel oarecare, firmele astea vor concura pentru a
raspunde cat mai bine noilor cerinte, iar sistemul va fi in ansamblu la fel
de eficient ca si inainte in masura in care asigura preferintelor
individuale o oferta maximala. Ce nu s-ar putea intampla printr-un boicot
non-violent ar fi o boicotare absoluta, a tuturor intreprinzatorilor de pe
piata - capitalul va fi orientat prin intermediul preferintelor intr-un loc
sau altul, dar nu va disparea (acumularea de capital nu va fi impiedicata).
In schimb, masurile etatiste boicoteaza toti intreprinzatorii de pe piata,
astfel incat capital este sustras de pe piata, nu trimis dintr-o parte in
alta. Toti intreprinzatorii trebuie sa respecte salariul fix. Daca spunem
asa: "din moment ce actiuni libere precum boicotul nonviolent au aceleasi
efecte asupra eficientei unei intreprinderi capitaliste precum salariul
minim, salariul minim ar trebui sa fie tot atat de OK dpdv instrumental
precum orice actiune libera pe piata", atunci vom spune asa: "efectele
economice ale fixarii salariului minim nu la 5,7 USD/ora, ci la 10000
USD/ora ar trebui sa fie la fel de OK precum pierderile provocate unei
intreprinderi prin boicot liber"... Nu merge. Am spus 'capital este sustras
de pe piata prin masuri etatiste', unde evaporarea capitalului corespunde
unei posibilitati de satisfactie restransa a preferintelor individuale.
Toate bunurile se vor scumpi mai mult sau mai putin, in timp ce, in cazul
boicotului, unele preturi cresteau pana la falimentarea producatorului, in
timp ce altele, catre care s-ar orienta banii facuti disponibili, s-ar
ieftini fiindca firmele proaspat solicitate vor dori sa isi extinda oferta
pe baza neasteptatelor castiguri. Prima afectata de salariul minim este,
bineinteles, piata muncii. Cei mai descalificati vor fi trecuti in
vagabondaj sau, daca au rude la stat, vor avea poate norocul sa devina
functionari, iar cei calificati numai cu o treapta mai sus le vor lua
probabil locul la munci sub pregatirea lor. Patronul va fi interesat sa
pastreze numai oamenii calificati, pe care oricum ii platea si inainte peste
ceea ce acum reprezinta salariul minim. (De aceea am dubii in privinta
posibilitatii convingerii celor care, orice ar face, nu ar gasi pe piata
curenta alte oferte de angajare decat cele sub salariul minim - pe ei ar
trebui sa ii poti plati pentru a-i convinge sa nu se angajeze decat cu
salariul minim. Daca totusi ii vei convinge ca in felul asta patronii vor
ceda, foarte bine. Cu siguranta ca unii patroni nu isi vor permite sa
plateasca asa - mai ales cei ale caror intreprinderi folosesc in proportie
foarte mare forta de munca necalificata - si vor da faliment, falimentul lor
va afecta contracte cu alte firme si sa va rasfrange probabil asupra altor
muncitori, dar cata vreme exista asa o larga solidaritate intre muncitori,
care se intampla sa fie, alaturi de patroni, si consumatorii de pe piata, si
totul se intampla non-violent, adica in acord cu vointele individuale
legitime, totul este OK.)
3) Consider ca am raspuns suficient la prima ta intrebare: "nu se va
intampla exact acelasi lucru daca facem o manifestatie prin care convingem
pe toata lumea sa nu se angajeze sub un anumit salariu?" Rezum: intr-un fel,
acelasi lucru se (poate) intampla si intr-un caz si in celalalt, anume ca
patronul X mareste preturile; semnificatia cresterii preturilor in cele doua
cazuri este insa diferita, pentru ca masura de stat duce la cresteri
generale ale tuturor bunurilor produse pe piata. In felul asta, nu mai sunt
obligat sa examinez posibilitatea: "Daca nu se va intampla acelasi
lucru...", pentru ca tu intelegi prin 'acelasi lucru' numai o crestere de
pret a unui tip de bunuri sau a unei serii finite de bunuri, iar eu am
aratat ca a) prin 'acelasi lucru' ar trebui sa intelegem un declin al
performantei economice in general si ca b) astfel nu exista nici o problema.


Buvez un Beaujolais a ma sante, s'il vous plait! Veuillez...,

Stefan C