fatalism protestant?

["Silviu Mihai" <silviu_mihai@hotmail.com>]

Stefan C. scrie (ca raspuns ca ideea ca e teribil daca majoritatea oamenilor 
ar fi condamnati la o conditie mizerabila):

"SC: Aici lucurile pot fi nuantate: una este sa faci un lucru nasol fara 
sa-t
i dai seama 1) ca este o datorie morala sa nu atribui mai multa valoare
propriei persoane decat alteia, in plus nestiind 2) ca lucrurile nasoale nu
pot fi eliminate din lume, si cu totul alt lucru este sa accepti sa faci un
lucru nasol pentru ca stii / (crezi) ca (1) si (2)."

Nuantarea asta nu prea ajuta, dupa parerea mea. In primul rand (2) e o idee 
pe care o crede marea majoritate a populatiei: muncitorii iti vor spune ca 
ceea ce fac ei, desi e scarbos, e indispensabil (altfel lumea ar muri de 
foame, pentru ca omul nu poate trai 'numai cu cuvantul Domnului, e nevoie si 
de paine', pentru a inversa o formula celebra). Iar in epoca de inceput a 
capitalismului, asta se lega cu siguranta de ideea ca lucrurile stau asa din 
cauza pacatului originar (care are drept consecinta condamnarea omului la 
munca abrutizanta).
Sigur, (1) nu e foarte raspandit si probabil nu a fost niciodata, desi 
aceeasi ideologie capitalisto-religioasa care sustine (2) insotea ideea asta 
cu (1): munca abrutizanta e necesara pentru ca sunteti pacatosi, iar ca sa 
nu mai fiti pacatosi e nevoie sa fiti altruisti, adica sa prestati munca 
abrutizanta in folosul altora. Cu alte cuvinte: culpabilitatea genereaza 
suferinta (deci suferinta e un semn al culpabilitatii) si in acelasi timp 
aceeasi culpabilitate e depasita numai prin suferinta (munca e un semn al 
mantuirii).
Asa vrem sa arate o societate ok?
Silviu



_________________________________________________________________
Téléchargez MSN Explorer gratuitement à l'adresse 
http://explorer.msn.fr/intl.asp