Re: despre persoane (1)

["Gheorghe Stefanov" <stefanov@fil.unibuc.ro>]

[Scrie laura:]

> Aici am o nelamurire: "a numi" si "a descrie" se afla in raport de
echivalenta?
nu, era o enumerare; pot sa renunt la 'a descrie';

> > Cu toate acestea, vorbind intr-un
> >alt fel, sunt sigur ca eu exist. Iar atunci
> >cand ma raportez la un altul si il am in vedere
> >_ca persoana_ sunt la fel de sigur ca el exista
> >pe cat sunt ca eu exist. Nu mai putin. Din acest
> >'eu exist' nu pot insa deduce nimic. Nu pot deduce
> >existenta lui Dumnezeu. Dar e suficient sa ma
> >raportez la Dumnezeu ca la o persoana si atunci
> >voi putea spune ca sunt la fel de sigur ca Dumnezeu
> >exista pe cat sunt de sigur ca eu exist.
>
>  Paragraful de mai sus nu l-am inteles prea bine.Te rog sa-l reiei.
>  ( nu inteleg de ce daca m-as raporta la Dumnezeu ca la o persoana, as fi
sigur
> ca el exista)
>
errrrrrrr, ok, putem sa-l lasam pe Dumnezeu la o parte
deocamdata; e ceva mai complicat; pot considera
ca am de a face cu o persoana pornind de la 'evidente
empirice' foarte diferite: daca vad un obiect care seamana
cu un corp omenesc, dar si daca vad niste urme de
pasi pe nisip, ca si cand ar merge un om invizibil; mai
demult oamenii ajungeau sa considere ca au de a face
cu o persoana si pornind de la vant (e cineva care sufla
etc.) s.a.m.d. sigur, la fel de bine pot asista la toate
astea, sa am toate 'evidentele empirice' si sa nu
consider ca am de a face cu o persoana; cazul cu Dumnezeu
ar fi unul mai special - as putea, in principiu, in cazul ala
sa nu pornesc de la nici o evidenta si totusi sa ma raportez
la o persoana; asta n-are legatura cu paragraful de
sus, e doar o explicatie a afirmatiei ca e ceva foarte
complicat in ce-l priveste pe Dumnezeu; de aceea ziceam
ca mai bine sa-l lasam deocamdata deoparte;

g.s.