Ma gandesc la urmatoarele doua lucruri:
(a) eu sunt cel care am senzatiile pe care le am, gandurile pe care le am, as putea avea alte senzatii si alte ganduri
(b) ma port ca si cum eu si ceilalti am fi persoane
Mi se pare ca e o diferenta intre ele. (a) e complet independenta de cum ma port sau cum ma raportez la mine sau la ceilalti, nu pot sa fac nimic ca sa schimb (a). (a) pare o asertiune. Problema cu ea e ca nu poate fi exprimata intr-un limbaj care contine numai propozitii despre fapte, pentru ca nu se refera la nici un fapt. Nu e un fapt ca eu as putea avea alte senzatii si alte ganduri. 'Eu' nu se refera la nimic. Nu e ca si cum as zice 'In cana mea s-ar putea afla ceai, desi acum e cafea.' E povestea din metafora cu ochiul. Are sens oare sa intreb 'de unde stiu ca eu sunt cel care am senzatiile pe care le am?'? Daca (a) e o asertiune, ar trebui sa aiba; dar nu pot sa indic nici un fapt care ar putea confirma sau infirma asa ceva. In plus, nici nu e clar ce vreau sa spun cand spun ca eu sunt cel care am senzatiile si gandurile pe care le am, din moment ce nu am facut nici un enunt despre ceva din lume.
(b) depinde de cum ma port, de ce fac sau de cum ma raportez. Ma refer acum nu la (b) ca la o asertiune, ci la ce vreau sa spun prin (b). Cineva ar putea sa imi spuna sa ma port altfel decat asa, mi-ar putea sugera sa ma port altfel. Ca sa ii raspund, ar trebui sa ii spun de ce mi se pare ok sa ma port asa. Deci raspunsul nu revine direct la a ii arata ca eu si ceilalti in realitate suntem persoane. Dar el ar intreba probabil 'de unde stii ca suntem persoane?'. As putea oare sa ii raspund ca inteleg ce vrea sa spuna cand imi propune sa ma port altfel dar ca nu inteleg ce vrea sa spuna cand intreaba 'de unde stii ca...?'? As putea sa refuz sa vorbesc cu el ca si cum am justifica propozitii teoretice? Daca as refuza, el ar putea sa imi raspunda ca nu mai intelege nimic, pentru ca pe de o parte spun ca ma port cu mine si cu altii ca si cum am fi persoane, iar pe de alta parte nu sunt in stare sa lamuresc ce inseamna a fi persoana. Ar trebui sa lamuresc ce inteleg prin persoana, dar inca nu as fi obligat sa raspund la intrebari de genul 'de unde stii ca cutare e persoana?. Poate ca nici nu se pune problema daca stiu, dar ar trebui macar sa explic ce vreau sa zic cu 'a te purta ca cu o persoana'. As putea zice ca nu e nimic de stiut aici (ca pur si simplu asta presupun despre mine si ceilalti), dar nu as putea zice si ca nu e nimic de explicat (ar trebui sa explic ce presupun cand presupun ca eu si ceilalti suntem persoane).
Poate ca acum se inteleg mai bine ce am vrut sa spun la punctul (3).
Silviu