Doar cateva lucruri legate de ceea ce spunea Gigi.
1. Spui: "Cel mai usor imi e sa spun ca atunci cand tratez pe cineva ca pe o persoana, il am in vedere asa cum ma am pe mine (cineva care poate sa inteleaga, sa se gandeasca, sa sufere, sa fie constient, sa se prinda etc.; la fel de bine ar putea sa nu faca nimic din toate astea, dar asa cum as putea si eu, intr-un moment, sa nu fac nimic din toate astea). "
Dar de aici rezulta ca inca exista un statut privilegiat al persoanei I, macar in sensul ca (cel mai adesea, probabil) ma tratez pe mine insumi ca persoana, mult mai adesea decat pe ceilalti. E asta adevarat? Ar fi ciudat sa fie neaparat asa, ar insemna ca in continuare e ceva special cu persoana mea (chiar daca nu un acces privilegiat, ca in teoria mai traditionala). Oare nu pot pur si simplu sa nu ma tratez pe mine insumi ca persoana. Eu cred ca pot si cred ca asa facem de foarte multe ori si in privinta noastra insine. Ganditi-va la situatia in care actionez ca sa imi obtin numarul maxim de satisfactii: ma tratez ca pe propriul meu caine caruia ii dau sa manance la ore fixe, il asez in pat in fiecare seara, il duc sa se imperecheze din cand in cand etc. Pe scurt am grija de el mereu, adica am grija sa ii dau satisfactie. Eu nu cred ca in cazurile de felul asta ne tratam pe noi insine ca persoane.
2. Nu mi se pare ca e vreo problema speciala cu 'eu'. Asta din mai multe motive. In primul rand, daca e adevarat ce am spus la (1) nu exista nici o asimetrie intre persoana mea si a altuia, nici sub forma unui acces provilegiat la caracterul meu de a fi persoana, nici sub forma unui statut special al meu in raport cu mine insumi care ar face sa ma tratez pe mine insumi mai degraba decat pe altii ca persoana. In al doilea rand, pentru ca nu rezolv nimic daca elimin pe 'eu' din vocabular: voi avea in continuare nume de oameni (al meu si ale altora) si ele nu vor denumi corpuri, probabil (pot construi orice contrafactual cu nume de persoane ca subiect si obtin propozitii cu sens - 'Daca as fi tipa...', 'Daca as fi blond...', 'Daca as fi chinez...', 'Daca as avea 100kg...' etc.; pot sa pun in loc de 'eu' orice nume de persoana; faptul ca contrafactualii astia au sens arata ca nu ma refer la corpuri sau la calitati observabile cand folosesc nume de persoane; de aici rezulta ca nu exista natura umana; eu nu cred ca are sens sa zic 'Daca as fi animal...', but this is just begging the question at issue). Deci, nu cred ca e o mare problema cu faptul ca folosesc cuvantul 'eu'. Faptul ca o sa folosesc nume proprii sau pronume nu are nici o legatura cu a trata pe cineva ca persoana.
3. Gigi spune: "Cu toate acestea, vorbind intr-un alt fel, sunt sigur ca eu exist. Iar atunci cand a raportez la un altul si il am in vedere _ca persoana_ sunt la fel de sigur ca el exista pe cat sunt ca eu exist. " Nora comenteaza asta spunand ca faptul ca ma port ca si cum cineva ar fi o persoana nu e pur si simplu totuna cu a fi sigur ca cineva e persoana. Punand lucrurile cap la cap, ar putea sa rezulte ca nu e vorba aici de a avea o convingere teoretica (a sti ca ceva) ci a lucra cu o ipoteza in practica. Pare foarte complicat, pentru ca senzatiile, gandurile, ideile etc. ale mele sunt _ale mele_, eu sunt cel care le am (sau Silviu e cel care le are, e totuna - Silviu ar putea avea altele in locul astora etc.). Aici nu intervine nimic practic, nimic care sa tina de cum ma port, pur si simplu asta pare o convingere teoretica, dar persoanele nu ne sunt date in experienta si nu pot face obiectul unei referinte intr-un limbaj descriptiv. Pe de alta parte, atunci cand e vorba de a te purta cu cineva ca cu o persoana, pare suficient sa spui ca asta e ideea dupa care te porti, nu mai e nevoie sa arati ca stii ca acolo e o persoana. Mi se pare neclar ce am scris la punctul (3). O sa revin poate alta data cu ceva mai clar.
Silviu