> >am impresia ca n-am inteles mare lucru din mesaj :-(
OTOH ou pas, indiferent ce o fi insemnand asta, nici eu nu am inteles mare lucru din mesajul dumneavoastra despre Mill, domnule Tobosaru, asa ca asta este motivul pentru care nu am mai raspuns, desi mi se pare destul de interesant ca cineva sa se apuce sa zica ca Mill bate campii. Asta cred si eu, de altfel, desi sunt din ce in ce mai convins ca asta e atat de clar incat nu merita sa te ocupi serios de ce spune Mill, in ciuda popularitatii lui in anumite cercuri filozofice.
> > > >in plus, sm (& bondage :-) imi spusese ca scrie el un reply > >etc. etc. > >Incerc sa te lamuresc si sa ma lamuresc si pe mine. >(povestea iniyial era mult mai lunga si structurata,dar a trebuit sa o >adaptez >pentru marele ecran-grulul de discutii) >In principal sustin doua lucruri: >1)fericirea ca o stare mintala de intensa placere,cum o pot intelege de la >Mill,si mai ales de la Bentham,e un concept lipsit de...utilitate.imi pot >imagina o situaie in care toata lumea foloseste un drog cere te face >fericit- fara -motiv si cu toate acestea sa trebuiasca sa judeci actiunile >dpdv>moral.
Aici inteleg ca reluati argumentul ala pe care il dadea mai multa lume care vorbea despre Mill, cam in ideea asta: sa presupunem ca am avea un dispozitiv tehnic care sa actioneze asupra noastra (asupra creierelor noastre sau asupra a ce o mai fi implicat aici, nu importa), incat sa ne simtim fiecare in mod subiectiv fericiti. Cu toate astea, nu am fi dispusi sa concedem ca asta ar fi o lume ideala. Cei care spun argumente de felul asta zic de obicei ca noi vrem in plus sa stim ceva de genul ca 'totul e pe bune' adica ca nu e vorba despre iluzii etc. Dar dumneavoastra spuneti ca s-ar putea foarte bine ca chiar intr-o astfel de situatie sa mai formulam inca judecati privind moralitatea sau lipsa de moralitate a actiunilor... Eu sunt de acord, dar cred ca ar trebui sa oferiti un exemplu ca lumea sa isi dea seama despre ce e vorba.
>2)deci fericirea o intelegem corelata cu anumite situati .INtr-un fel >fericirea >implica o situatie fericita,armonioasa etc.Fericirea e pe jumatate >obictiva,tine >de cum stau lucrurile pentru o persoana sau alta... >In acest caz,daca fericirea este diferita -pe jumatate-de la o persoana la >alta,atunci CALCULUL placerii,evaluarea cantitatii de placere-fericire adus >de >fiecare actiune e un non-sens,fericirea cuiva avand alt continut decat a>alcuiva...
Aici din cate inteleg vreti sa reluati alt argument clasic impotriva utilitarismului, si anume ca functiile de utilitate ale fiecarui individ nu pot fi agregate, asa cum vor utilitaristii, pentru ca fericirile individuale ale fiecaruia sunt incomensurabile. Ok. Dar cred ca se pot gasi si alte obiectii mai interesante si mai radicale la prostiile pe care ni le spune Mill. Mie personal mi se pare ca daca eticheta lui Nietzsche de 'morala de sclavi' se potriveste cuiva ca o manusa, apoi nu poate fi vorba decat despre Mill.De a;tfel, gasiti si referiri si "Genealogia Moralei" sau "Dincolo de Bine si de rau".
>Dar ma intereseaza mai ales 1).