>Sunt curioasa cum o sa argumentezi ca a avea prejudecati nu e ceva rau; dar pana atunci sa
>incercam, cum zici, sa facem niste clarificari conceptuale.
>In legatura cu ipotezele formulate de tine: nu cred ca "sursa" prejudecatilor e relevanta
>pentru a decide daca ceva e o prejudecata sau nu; de asemenea, nu cred ca prejudecatile apar
>"inconstient" in rationamente. Pot aparea ca premise constiente ca oricare altele (desi
>putem sa nu fim constienti ca au statutul de prejudecati).
>Cred ca ipoteza 2 e mai pe-aproape: prejudecatile sunt opinii neintemeiate (sau cel putin
>eu asa cred). Dar nu vad de ce ai pune in contrast prejudecatile cu presupozitiile.
>Presupozitiile nu se disting de prejudecati prin ceva ce ar tine de intemeierea lor ("a fi
>mai demne de incredere"). Pres. si prej. apartin unor "categorii" diferite; e suficient sa
>ne uitam la "purtatorii" celor doua chestii: prejudecatile sunt atribuite oamenilor, iar
>presupozitiile sunt atribuite enunturilor (sau sistemelor de enunturi, etc).
>Cred ca as spune pe scurt asa: prejudecatile subiectului S sunt acele opinii (de ordin
>general, de obicei) ale lui S pentru care el nu poate oferi temeiuri; presupozitiile
>enuntului P sunt niste enunturi al caror adevar reprezinta un fel de "conditii de sens"
>pentru P. Exemplul binecunoscut e "El a incetat sa-si bata nevasta"; presupozitiile sunt "el
>are o nevasta", "el obisnuia sa o bata" (ma rog, or mai fi si altele); daca astea nu sunt
>adevarate, o sa spunem ca propozitia initiala n-are sens (sau daca o analizam in maniera lui
>Russell o sa spunem ca e falsa, in fine...)
>Mai sunt destule de discutat, dar in orice caz cred ca e clar ca e aiurea sa punem in
>contrast presupozitiile cu prejudecatile, in felul in se propune in ipoteza 2. Unele
>presupozitii ale anumitor enunturi pot fi in acelasi timp prejudecati ale cuiva, si invers.
Cred ca e corect cam tot ce zici aici. Pentru mai multa exactitate am putea spune asa: conceptul de presupozitie e un concept relativ, in sensul ca cineva (un subiect S) are anumite presupozitii _neaparat in raport cu_ anumite enunturi pe care le sustine. Nu poti sa spui: 'S are presupozitii', ci trebuie sa spui 'S se sprijina pe presupozitii cand afirma p'. Iar cu prejudecatile nu e asa: poti sa spui 'S are prejudecatile cutare si cutare', iar aici nu mai e nevoie de nimic in plus, deci prejudecatile nu sunt prejudecati in raport cu alte enunturi.
Acum, pentru o clarificare a conceptului de prejudecata. 'S are prejudecata p daca S nu poate oferi temeiuri pentru p' - zici tu. Sa remarcam ca in varianta asta aceeasi propozitie p poate fi prejudecata pentru subiectul S si poate sa nu fie prejudecata pentru subiectul S1, pentru ca aptitudinea de a oferi temeiuri pentru p poate sa difere in cazul lui S1 fata de cazul lui S. Dar consecinta asta e contraintuitiva si face sa nu se mai poata vorbi in termenii 'p _este_ o prejudecata'. Deci probabil ca analiza ar trebui putin modificata: 'S are prejudecata p daca S sustine ca p si _nu se pot_ oferi bune temeiuri pentru p'. Cineva ar putea zice acum ca sunt multe opinii pe care le sustinem si pentru care nu se pot oferi temeiuri bune (principii si ipoteze de lucru, metodologice, in tot felul de domenii, asumptii pe care le facem etc.), si care totusi nu sunt prejudecati. Pentru a scapa de obiectia asta, propun inca o amendare a analizei, care va deveni: 'S are prejudecata p daca S sustine ca p, insa de fapt nu se pot oferi bune temeiuri pentru p, desi p necesita temeiuri pentru a fi acceptata, adica nu este de tipul asumptiilor etc.'. Cu alte cuvinte, p este o propozitie 'normala', adica una pentru care are sens sa intrebi 'De ce zici asta?'.
Cam atat pentru astazi, ceea ce nu inseamna neaparat ca analiza data e corecta, dar astept (asteptam) obiectii la ea,
Silviu
Get Your Private, Free E-mail from MSN Hotmail at http://www.hotmail.com.