Re: presupozitii si prejudecati

[Irina Tofan <irina.tofan@go.ro>]

Sunt curioasa cum o sa argumentezi ca a avea prejudecati nu e ceva rau; dar pana atunci sa
incercam, cum zici, sa facem niste clarificari conceptuale.
In legatura cu ipotezele formulate de tine: nu cred ca "sursa" prejudecatilor e relevanta
pentru a decide daca ceva e o prejudecata sau nu; de asemenea, nu cred ca prejudecatile apar
"inconstient" in rationamente. Pot aparea ca premise constiente ca oricare altele (desi
putem sa nu fim constienti ca au statutul de prejudecati).
Cred ca ipoteza 2 e mai pe-aproape: prejudecatile sunt  opinii neintemeiate (sau cel putin
eu asa cred). Dar nu vad de ce ai pune in contrast prejudecatile cu presupozitiile.
Presupozitiile nu se disting de prejudecati prin ceva ce ar tine de intemeierea lor ("a fi
mai demne de incredere"). Pres. si prej. apartin unor "categorii" diferite; e suficient sa
ne uitam la "purtatorii" celor doua chestii: prejudecatile sunt atribuite oamenilor, iar
presupozitiile sunt atribuite enunturilor (sau sistemelor de enunturi, etc).
Cred ca as spune pe scurt asa: prejudecatile subiectului S sunt acele opinii (de ordin
general, de obicei) ale lui S pentru care el nu poate oferi temeiuri; presupozitiile
enuntului P sunt niste enunturi al caror adevar reprezinta un fel de "conditii de sens"
pentru P. Exemplul binecunoscut e "El a incetat sa-si bata nevasta"; presupozitiile sunt "el
are o nevasta", "el obisnuia sa o bata" (ma rog, or mai fi si altele); daca astea nu sunt
adevarate, o sa spunem ca propozitia initiala n-are sens (sau daca o analizam in maniera lui
Russell o sa spunem ca e falsa, in fine...)
Mai sunt destule de discutat, dar in orice caz cred ca e clar ca e aiurea sa punem in
contrast presupozitiile cu prejudecatile, in felul in se propune in ipoteza 2. Unele
presupozitii ale anumitor enunturi pot fi in acelasi timp prejudecati ale cuiva, si invers.

Dub Bogdan wrote:

>  Pentru ca numai Silviu si Nora par a gasi discutia interesanta, ma adresez in principal
> lor. Cu rugamintea de a spune fiecare ce intzeleg prin presupozitie, respectiv
> prejudecata. Banuiesc ca Silviu se va bosumfla, de aceea trebuie sa marturisesc ca prin
> aceasta rugaminte nu urmaresc sa-l enervez, ci sa-mi lamuresc nishte chestii actualmente
> confuze.
>  E limpede ca "prejudecata" e un termen insotzit de o nuantza depreciativa, in timp ce
> "presupozitie" e macar neutru din acest pdv. Prin urmare, tre' sa existe ceva ce le
> diferentiaza, si inplus justifica valorizarea uneia sau a alteia. Las pentru o data
> ulterioara argumentarea faptului ca a avea prejudecatzi nu reprezinta nimic rau, pentru
> ca ordinea discutiei presupune, in opinia mea, clarificarea conceptelor. Pana acum s-au
> emis (poate nu in mod explicit) urmatoarele ipoteze:
> 1. prejudecata e un ceva ce apare in rationamentele noastre in mod inconstient, un fel
> de judecata "obishnuita", a carei sursa, insa, este cutare obisnuintza, inclinatie sau,
> in fine, ceva de felul asta.
>  Daca printr-o stralucita examinare filosofica a rationamentelor unei persoane i s-ar
> putea spune ca are prejudecatile A, B si C, iar dupa aia aceasta ar continua sa le
> foloseasca pe post de premize, ar mai avea prejudecatzi? Ash fi curios daca s-ar
> multzumi cineva cu un raspuns negativ. Iar, daca raspunsul este afirmativ, inseamna ca 1
> este nesatisfacator.
> 2. prejudecata este un tip "obishnuit" de judecata, dar pentru care nu avem o
> sustinere/imtemeiere/fundamentare suficient de solida, in timp ce presupozitia este
> ,oarecum, demna de incedere.
>  Nu cred ca mai este nevoie sa insist asupra dificultatzilor pe care o formulare de acet
> fel le nashte. Ne-am batut capul cu ele suficient la epistemologie. Si de aceea zic cum
> ca nici 2 nu prezinta o diferentza specifica functionala. Poate greshesc? Poate...
>  Asha ca repet intrebarea: ce difera in cazul celor doua concepte?