Re: sps (part IV); alte argumente

["Ioan-Lucian Muntean" <muntean@fil.unibuc.ro>]

Ma rog, se pare ca acum trebuie eu sa mai dau niste raspunsuri incep cu cele
de la fpopescu.
Nu de alta dar sunt minoritar si daca nu vorbesc ideea mea moare si nu mai
razbate nici un gind.

>
> Raspuns: Pentru cei mai multi dintre noi este un castig sa dispuna de
propriul
> corp si de propria vointa asa cum cred de cuviinta. Se pare, insa, ca nu
pentru
> toti.
> Fara indoiala ca trebuie sa facem anumite alegeri, nu vreau sa discut
> legitimitatea anumitor reglementari universitare.
>

Pai aici nu vad eu deloc legatura. Ceea ce spui tu ar functiona perfect
intr-o alta argumentare, ceva cu donarea de organe dupa moarte, sau decizii
privind o operatie, cānd faci sau nu un copil, cind te tunzi cind te
barbieresti. Totusi, nu vad ce are faptul ca dispui de propriul tau corp cu
sps. E greu de spus daca sps este o relatie care ti-ar putea da senzatia ca
dispui de propriul corp.
Dispun de propriul meu corp in circumstante foarte diferite, cind ma ridic
de pe scaun, cind ma asez, cind urc in troleibuz sau cind decid ca trebuie
sa las un stomatolog sa imi lucreze dantura. Prin sps tzii se pare ca dispui
de el in mai mare masura? Poate intr-o masura mai scandaloasa si
spectaculoasa, dar atit.
Cred ca este o aparenta. Desi treaba asta se facea auzita prin anii '60 o
data cu revolutia sexuala, cred ca este o mica / mare deturnare de sens.
REcunosc, este adevarata in cazul deciziilor de mai sus, dar nu in sps. nu
cred ca  merge. Poate incerci sa ma convingi.

Despre instrumentalism: e un termen care apare in multe intelesuri, dar are
si un sens etic, cel dat de Dewey si care sta sub semnul lui 'Find out what
is the case'. Este drept ca instrumentalismul in epistemologie se apropie de
conventionalism da nu la asta ma refeream ci le Dewey si James.

Bun, atit pentru florentina, mersi de rabdare.