sps (part II)

[Gheorghe Stefanov <stefanov@fil.unibuc.ro>]

I. Prima linie de argumentare

Sa acceptam ca e posibil ca evaluarea sa fie afectata de factori 
exteriori, de care nu ar trebui sa se tina cont in evaluare; 
(paranteza irelevanta: in cazul evaluarii activitatii de seminar 
problema e ca greu de distins clar intre ceea ce ar trebui si ceea 
ce nu ar trebui sa afecteze evaluarea)

De asemenea voi accepta ca e posibil ca atunci cand un profesor
face sex cu un student, evaluarea sa nu mai fie impartiala; de 
fapt, atunci cand exista relatii mai mult decat formale intre
profesori si unii studenti, e posibil ca evaluarea sa fie 
afectata; nu este insa obligatoriu; posibilitatea ca relatiile 
sexuale sa afecteze evaluarea pare sa depinda de faptului ca
e posibil (dar nu obligatoriu) ca ele sa fie dublate de relatii
mai mult decat formale intre indivizii care fac sex iar relatiile
mai mult decat formale e posibil sa afecteze evaluarea; 

dar in mod obisnuit noi nu ingradim libertatile oamenilor pe 
simplul motiv ca exercitarea libertatilor respective ar putea
atrage dupa sine consecinte neplacute - daca un profesor 
evalueaza incorect va fi sanctionat, dat afara etc., indiferent
care e cauza pentru care se intampla sa evalueze incorect pe 
cineva; o analogie: nu ar trebui sa interzicem clonarea pe 
simplul motiv ca ar putea avea consecinte proaste (ar putea
fi folosita in scopuri rele de catre unii oameni etc.); daca
vor aparea astfel de consecinte vom legifera impotriva lor;
la fel, nu interzicem mersul cu masina fiindca asta ar putea 
duce la producerea de accidente de circulatie; introducem reguli 
de circulatie, ii amendam pe cei care nu le respecta etc.

acum s-ar putea probabil spune ca regula ca profesorii si 
studentii nu trebuie sa faca sex unii cu ceilalti joaca rolul 
unei reguli de circulatie: daca le-am permite sa faca sex nu am 
mai avea ce reguli sa introducem pentru a evita consecintele
proaste; ar fi ca si cand am desfiinta semafoarele dintr-un 
oras; 

dar nu este adevarat; nici macar in cazul semafoarelor; 
am putea desfiinta semafoarele si sa le spunem oamenilor
sa tina cont de anumite reguli: sa cedeze trecerea la anumite
strazi, sa nu traverseze atunci cand vad ca vine o masina in 
viteza, sa incetineasca atunci cand vad un pieton pe sosea
etc. ok, suna implauzibil, dar nu ar suna implauzibil sa se
desfiinteze semafoarele intr-un oras mic, cu putini locuitori, 
in care toti locuitorii sunt politisti; in ce consta analogia?
S-ar putea spune ca unele reguli care sunt necesare intr-o
comunitate mare de oameni, carora le-ar fi greu sa tina 
cont de o gramada de alte lucruri pe care nu le cunosc si 
la care nu se pricep, sunt dispensabile intr-o comunitate mica
in care oamenii sunt antrenati tocmai sa fie atenti la efectele
negative care ar putea aparea? Cred ca da. In ce consta 
analogia aici? In loc de o comunitate de politisti avem o 
comunitate de filosofi. Se poate deocamdata concede ca in 
cadrul altor comunitati, mai mari etc. ar avea un rost sa 
fie introduse unele reguli suplimentare, eventual chiar asta (profesorii si 
studentii sa nu faca sex), dar nu ar avea nici 
un rost ca astfel de reguli sa fie introduse intr-o comunitate 
in care oamenii discuta despre ce inseamna o evaluare corecta 
sau nu, despre ce anume ar putea afecta evaluarea etc. 
etc. etc. Intr-o astfel de comunitate lucrurile s-ar putea 
petrece astfel: in momentul in care un profesor sau un student 
ar suspecta ca evaluarea poate fi afectata, ar putea fi gasita 
o alta solutie [ok, aici ar putea sa inceapa o cu totul alta
discutie legata de asta: daca evaluarile sunt personale sau impersonale, cum 
ar trebui sa fie etc.; bineinteles ca as 
argumenta ca nu trebuie sa fie personale – indiferent cine tine 
cursul si seminarul, cel care evalueaza fiind instruit 
si competent, chiar daca nu este cel care a tinut cursul 
si seminarul, ar evalua la fel]. Dar ce se intampla daca nu 
exista nici o alta solutie? Daca evaluarea se realizeaza 
dupa criterii personale ale evaluatorului sau, pur si 
simplu, nu exista un alt specialist disponibil? Inexistenta 
unei solutii poate fi anticipata. Atunci cand cineva e tot 
timpul atent la problemele care pot aparea, e inutil sa 
introduci reguli prin care "il pazesti de el insusi". 

Concluzie: ok, nu e un argument prea grozav, I admit it. 
Let's move on!

[end of part two]

g.s.