Domnul Popa se retrasese in camera sa. In spatele ferestrelor. Domnul Popa se simtea ca un empirist englez mic, asezat pe scaunelul lui, incercind sa distinga in multimea sentimentelor care il traversau.
Un exercitiu cit se poate de binevenit. Afara ploua, ceea ce-l facea sa se simta chiar ca un mic empirist englez. Isi spunea: ‘uite asa au inceput ei sa-si cerceteze mintea, senzatiile si toate celelalte, afara ploua si nu era nimic interesant’.
Continue reading
A fost odata ca niciodata; cand n-ar fi nu s-ar povesti! A fost odata o ambiguitate. Din cauza ei, toate cuvintele au sarit, nervoase, de la etajul 13. Nu isi mai gaseau sensul. Continue reading
a fost odata un calutz fermecat; bineinteles, el nu stia ca e fermecat; credea ca e un calut la fel ca oricare altul; nu, de fapt credea ca este “o fiinta ca oricare alta”.
Imaginea se creeaza folosind un program de grafica vectoriala. Unele dintre cele mai bune, sub linux, sunt skencil si inkscape. Se salveaza rezultatul, apoi se deschide fisierul in Gimp.
Continue reading
intr-o zi o domnisoara batrana si-a spus: ‘pai bine, dar nu ar trebui sa-mi iau si eu un animal de companie?’ si si-a luat un tirbuson; de unde putem intelege ca pentru domnisoara respectiva sintagma ‘animal de companie’ avea un inteles destul de aproximativ;
Sunt niste chestii mai vechi. N-am stiut cum ar trebui sa se cheme. Povesti? Poezii? Intr-un sens, nu sunt nici una, nici alta. Felul in care am lucrat la ele semana cu felul in care imi inchipuiam ca lucreaza cineva la niste sculpturi. So, here we go:
odata, demult, pe fundul oceanului locuia un pantof; semana un pic cu un peste; in loc de aripioare, inota cu sireturile; de mancat, manca alge; parea fioros, fiindca avea talpa dezlipita si casca un bot mare atunci cand vorbea, dar era foarte bland; nimeni n-ar fi avut de ce sa se teama de el;
inca o poveste mai veche, mi-am amintit de ea fiindca are legatura cu mesajul despre prejudecati & stuff (marginal note: Gramo nu are nici o legatura cu un cuplu traditional; de retetele de mancare, de pilda, se ocupa de obicei g, nu ramo 🙂 ):
intr-un tinut indepartat traia o batranica; vecini nu avea; traia singura intr-o casuta; intr-o zi la ea a venit lupul; zice lupul: ‘pai de ce stai singura aicea?’ si batrana zice: ‘asa imi place mie’;
iar lupul: ‘nu iti e teama ca o sa mori singura si nu o sa planga nimeni dupa tine?’ batrana a raspuns ca nu vrea sa planga nimeni dupa ea si ca, oricum, orice om moare singur; oricum, nu moare impreuna cu cineva;
iar lupul intreaba: ‘si lupii mor singuri?’ batrana zice: ‘pai da, si lupii’; iar lupul intreaba: ‘dar exista niste fiinte care nu mor singure?’ batrana se gandeste si zice ca poate frunzele, dar nici frunzele nu e sigur ca nu mor singure;
Inca o poveste:
cica era odata un oras mic, mic, mic de tot; nu avea decat cateva case, una din ele fiind primaria; iar primaria avea un turn si in turn era un ceas; in spatele ceasului era o camera in care se afla mecanismul ceasului; iar in acea camera locuiau doi pitici; iar intr-un colt al camerei sa afla o masuta cu picioare foarte scurte; sub masuta, intr-un colt, era o gaura in care locuiau doi soricei;
Cei doi gramo vor sa lucreze la un proiect comun si sa scrie impreuna mai multe povestioare. Deocamdata, iata o poveste mai veche:
“sa ne inchipuim ca o persoana prinde o broasca vie, ii separa capul dintr-o lovitura, apoi il taie in patru parti egale, parti pe care le introduce, printr-o procedura chirurgicala rudimentara si extrem de dureroasa, in pantecele unui barbat in varsta de 63 de ani; acesta este, dupa parerea mea, un experiment mintal complet inutil;