[ramasesem in urma cu comentariul la capitolul asta]
Prietenia intre “spiritele inalte”, zice Aristotel, e cea mai buna. Si totusi, cum se deosebeste prietenia de felul asta de celelalte forme de prietenie – cea bazata pe placere si cea bazata pe utilitate – mai ales ca toate trei seamana intre ele?
[textul e aici]
Aristotel spune ca in orice prietenie cautam fie placerea, fie utilitatea, fie binele. Sigur cautam doar una dintre chestiile astea trei? De ce nu si altceva? De ce nu, de pilda, frumusetea? Daca ma imprietenesc cu un tip fiindca imi place cum arata, de ce nu s-ar putea spune, in jargonul lui Aristotel, ca “ratiunea care sta la baza prietenie” este frumusetea?
Ne-am dat seama de un lucru. Nu ne-am uitat niciodata la lista de piese ascultate de altcineva pe last.fm. Am ascultat, la un moment dat, postul de radio facut pe baza preferintelor metropotamilor, dar ne-am plictisit dupa vreo 5 minute.
N-am stat niciodata pe site sa scriem comentarii la fiecare piesa ascultata. Si de fapt n-am prea folosit nimic din chestiile web 2.0 de pe last.fm. Probabil fiindca atunci cand ascultam muzica ne intereseaza altceva.
N00b-ul nu stie prea bine ce-i ala un blog. De obicei ajunge pe blogul tau din intamplare, cautand o chestie pe Google. Il poti recunoaste usor, fiindca e singurul care comenteaza la posturi pe care le-ai scris acum un an. Iar cand comenteaza, scrie ceva de genul asta:
De obicei nu-mi place să dau sfaturi unor puști ignoranți care se cred deasupra canoanelor limbii,însă în acest caz am să fac o excepție. Frățiorii mei cu tulei sub nas și coșuri pe față,luați aminte la lecțiile de limbă și literatură română măcar atât încât să stăpâniți regulile elementare de gramatică,folosiți corect virgula,punctul și apostroful. De asemenea ,nu văd de ce nimeni nu utilizează întreaga gamă de diacritice .Dar să revenim la miezul acestui jurnal adolescentin …sfatul meu tinere autodidact e să te lași de școală dacă până acum nu i-ai înțeles rostul. În maxim cincizeci de ani ,copii rromi vor fi baza acestei țări iar voi ,ăștia mai albi și mai “elevați” ,veți fi gunoiul inutil ce trebuie măturat.
(sursa aici)
La care politistul raspunse: “Dom’le, munca e o activitate platita.”
Iar hipopotamul: “Nu merge, fiindca exista si munca voluntara. Aia nu e platita si e numita tot munca.”
Politistul spuse atunci: “Atunci munca e orice activitate pentru care depui un anumit efort.”
Iar hipopotamul: “Nu merge, fiindca un copil mic poate sa faca eforturi sa mearga, si totusi nu spunem, pe bune, ca munceste. Haide, domnu’ politist, chiar nu poti mai mult?”
II
Chestiunile ce ne intereseaza s-ar putea clarifica mai usor daca vom incepe prin a cunoaste obiectul prieteniei. Se admite in general ca nu orice poate fi iubit, ci numai ceea ce este susceptibil de iubire, adica binele, placutul sau utilul. Se mai poate admite, de asemenea, ca util este ceea ce genereaza un bine sau o placere, astfel incat, in calitate de scopuri, obiecte ale prieteniei pot fi doar binele si placerea. Dar iubim noi binele in sine sau ceea ce este bun pentru noi insine?
[textul e aici]
Prima afirmatie curioasa pe care o face Aristotel este aceea ca prietenia este o virtute (sau e cel putin inseparabila de virtute). Am avut mai multe probleme cu ideea asta. In primul rand, daca fericirea e o “activitate a sufletului in acord cu virtutile”, ar parea sa reiasa de aici ca nu poti fi fericit fara sa ai prieteni.
Unii spun ca Ludwig Wittgenstein a fost cel mai mare filosof al secolului 20. Altii, bineinteles, nu spun asta. Anyway, azi e ziua lui de nastere, asa ca ne-am gandit sa-i dedicam un post.
Am putea, bineinteles, sa facem misto de el, spunand ca e tipul care a rezolvat toate problemele filosofiei. Si nu doar o singura data, ci de doua ori la rand. 🙂
N-o sa facem insa asa ceva. Ne-am gandit, in schimb, sa o rugam pe Gramo sa ne spuna pe scurt ce credea de fapt Wittgenstein (mai pe lung si in engleza ne-a spus alta data: 1, 2, 3, 4, 5).
Un nene face o crima, dupa care se loveste la cap si are o amnezie totala. Nu mai stie cine este, nu-si mai aduce aminte nimic din viata lui de dinainte sa se loveasca la cap. Politia il aresteaza pentru crima respectiva si il trimite la judecata. Iar tu esti judecatorul. Nu exista decat doua alternative: fie il declari vinovat, si atunci e condamnat la moarte, fie spui ca e nevinovat, si atunci nu primeste nici o pedeapsa. Ce alegi? Si de ce?
p.s.: Alte dileme din seria asta sunt aia cu niste cutii, dilema cu operatia, cea cu insarcinata, cea cu prietenul bolnav de cancer, o dilema cu un batran care sufera de arterita, una cu o acuzatie nefondata si, in fine, una cu o durere de dinti.
[textul e aici; Etica Nicomahica intra in vacanta pentru o saptamana]
Acum Aristotel reia argumentul din capitolul de dinainte pentru placeri senzoriale. De ce? Fiindca unii oameni, chiar daca accepta ca pot exista placeri spirituale (gen “placerea de a da demonstratia pentru teorema lui Fermat”), nu vor sa accepte ca placerile “fizice” ar putea fi ceva bun.