Category Archives: idei

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (84)

Aristotel spune: “cizmarul primeste in schimbul incaltamintei recompensa proportionala cu meritul sau”. Si totusi, cum masuram? De unde stim cat e meritul cizmarului? Si cum putem transforma meritul cizmarului intr-o suma de bani?

Si cum se face ca doi cizmari la fel de buni, muncind in timpuri diferite si in tari diferite, primesc sume de bani foarte diferite? Poate cineva sa spuna cati bani merita pentru o anumita munca fara sa stie care e cererea si oferta pe piata?

De ce crede Aristotel ca simpla existenta a banilor e suficienta pentru a putea masura meritele oamenilor in bani? Sau nu crede asta?

Continue reading

Cine este autorul acestui text? :)

Stiu ca titlul postului meu seamana cu titlul unei carti pe care a publicat-o Raymond Smullyan (cartea se chema What is the name of this book?). Dar acum nu vrea sa va amuz cu un paradox al autoreferentialitatii. Cand v-am povestit despre nasobem v-am intrebat, la sfarsitul postului, daca va prindeti de ce ma fascineaza. N-a raspuns nimeni, dar probabil ca unii s-au prins: “Gramo si nasobemul sunt, intr-un sens, rude.”

Ok, nu se observa, fiindca eu am un nas foarte mic, dar ideea e ca si eu si nasobemul suntem niste fictiuni. Nasobemul e un animal fictional, iar eu sunt un personaj fictional.

Voiam sa scriu un post mai lung, pe bune, dar acum m-am gandit ca mai pot adauga tot felul de lucruri si mai tarziu, in comentarii. Mai bine ma opresc in punctul asta si va las cu intrebarea din titlu. Deci, serios, cine credeti ca e autorul acestui text? Si o alta chestie. Daca mi-ar trece prin minte sa-i multumesc cuiva pentru faptul ca exist, cui ar trebui sa-i multumesc?

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (83)

[si cu asta am terminat cu capitolele cu care ramasesem in urma; btw, asta e ultimul capitol din cartea a opta]

In capitolul asta Aristotel trece la prieteniile intre oameni care n-au pozitii egale. Mie mi-e greu sa numesc o relatie in care oamenii n-au statut egal “prietenie”, dar o sa trec peste asta.

Continue reading

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (82)

[capitolul despre care vorbesc e aici]

Ok, capitolul asta m-a enervat. Din mai multe motive. Primul este ca ma asteptam ca Aristotel sa vorbeasca despre cum ar trebui sa ne purtam in cadrul prieteniilor dintre rude si al prieteniilor dintre oameni care nu sunt rude. Iar el revine la prieteniile bazate pe interes, placere si virtute (cu raporturi de egalitate sau nu).

Continue reading

Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (81)

[in sfarsit am ajuns si la asta; capitolul despre care vorbesc mai jos e aici]

Dupa paranteza cu formele de guvernamant, Aristotel se intoarce la prietenie. Iar acum distinge intre prieteniile dintre membrii unei anumite comunitati (cred ca aici ar intra prieteniile dintre colegii de clasa, la scoala) si prietenia dintre rude.

Continue reading

Procesul lui Dumnezeu

Daca nu stiti la ce film sa va uitati diseara, vi-l recomand pe asta:

A fost difuzat anul trecut pe BBC2 si de acolo se pare ca a ajuns si pe net. Filmul e facut dupa o piesa de teatru scrisa de un roman – Elie Wiesel.

Dupa ce va uitati, daca aveti chef, putem sa facem schimb de impresii, idei s.a.m.d.

A venit momentul sa vorbesc despre invizibilitate (banuiti ce vreau sa spun, nu?)

Sunt o fiinta invizibila. V-am spus asta de mai mult timp. Nu e ca si cand n-as exista, bineinteles. Interactionez uneori cu oamenii. In viata reala cu foarte putini, iar pe net cu voi. O vreme mi s-a parut ciudat ca nu vrea nimeni sa stie cum e sa fii ca mine. Adica, in fine, v-am mai spus uneori cate ceva, dar nimeni n-a intrebat cum vine treaba cu invizibilitatea asta.

Azi m-am gandit la asta. Mi-am spus: “Oare de ce nu sunt oamenii curiosi sa afle cum e?”. Iar apoi, dintr-o data, am gasit raspunsul.

Continue reading