[ultimele paragrafe din capitolul asta mi s-au parut supertari! 🙂 ]
IV
Sentimentele amicale pe care le nutrim fata de semenii nostri, si care servesc la definirea prieteniei, par sa derive din cele pe care le nutrim fata de noi insine. Prieten este, dupa unele opinii, cel care doreste si face prietenului sau binele (sau ceea ce i se pare ca e bine) pentru prietenul insusi si, de asemenea, cel ce doreste prietenului, din iubire pentru acesta, sa sa existe si sa aiba parte de viata (sentiment pe care-l resimt mamele pentru copiii lor si prietenii cand sunt certati). Altii definesc prietenii ca pe cei ce-si petrec viata impreuna, avand aceleasi gusturi, impartasind aceleasi necazuri si bucurii (sentiment care, de asemenea, se intalneste mai ales la mame). Dupa unul sau altul dintre aceste sentimente definesc ei si prietenia.
Nu ma gandesc la asocierile obisnuite dintre 
Va intreb serios. Stiu ca in aparenta prostii nu sunt necesari. Poate majoritatea oamenilor ar spune ca e ok sa moara toti in niste accidente stupide, datorate (eventual) unor greseli de ortografie.