Am vazut saptamana trecuta la ce s-au gandit filosofii (in mare) atunci cand s-a ridicat problema: “Cum ar fi mai bine sa-si traiasca viata fiecare dintre noi?”. Astazi o sa vedem la ce s-au gandit si ce au discutat atunci cand au trecut la o intrebare invecinata: “Cum am putea trai mai bine impreuna?”.
Prezentarea arata astfel:
Continue reading
Intrebarea de astazi este: “Cum ne putem trai bine viata?”. Sper sa vi se para interesant sa urmariti cum s-au gandit filosofii la asa ceva. Inainte de asta, insa, mai am cateva datorii de saptamana trecuta.
E tot un fel de vis. Poate. Sau puteti spune ca e un joc. Sau o povestire interactiva. Nu va spun mai multe, sper sa fie o surpriza placuta.
Download:
Versiunea pentru Linux (x86)
Versiunea pentru Mac (x86, ppc)
Versiunea pentru Windows (XP, 2000, Vista etc.)
Dupa dezarhivare trebuie sa rulati un fisier executabil. Va prindeti voi. Have fun!
p.s.: Daca nu-mi spuneti cum vi s-a parut, nu mai fac nici o continuare. 🙂
Va propun astazi sa pornim de la intrebarea “Ce exista?”. Nu vreau sa va ofer un raspuns, ci doar o intelegere mai buna a intrebarii. Pentru asta, o sa ne uitam impreuna la mai multe sensuri posibile ale ei si la alte intrebari care se inrudesc, intr-un fel sau altul, cu ea, formand un domeniu de studiu numit uneori “ontologie”, iar alteori “metafizica”.
Mai jos puteti vedea niste slide-uri (click pe ‘Play’, asteptati sa se incarce, selectati More si Full Screen, inaintati cu ‘Play’):
Scenariul e acelasi. Am trecut in vizita pe la Ramona si Gigi, ei nu erau acasa, era doar pisica. Iar se uita la Animal Planet. 🙂 Apare o reclama bine tintita, la mancare pentru catei. Pe pisica o durea la basca, bineinteles, dar eu m-am uitat. De curiozitate.
Mesajul era ca mancarea aia “ii prelungeste viata cainelui tau cu pana la doi ani”. Cred ca am citat exact. Marca de crantzanele n-am retinut-o, dar nu cred ca are vreo importanta.
Problema cu mesajul ala e un pic mai delicata, asa ca o sa va rog sa aveti un pic de rabdare cu mine. Ma iesplic imediat.
M-am gandit ca asta ar putea fi mantuirea. Faci o chestie foarte urata (vezi doamna Mandras Vergu acum 3 ani, de pilda). Persoana careia ii faci chestia respectiva nu o sa te mai poata ierta niciodata. Daca la un moment dat ajungi sa fii, totusi, om, o sa ai remuscari si n-o sa te mai poti ierta nici tu vreodata pentru ce ai facut.
Ai nevoie de iertare, dar nici un om nu ti-o poate da. Daca moartea e sfarsitul, o sa mori fara sa te mai impaci vreodata cu tine insati (sau cu tine insuti). Bineinteles, e preferabil sa mori asa, decat sa mori ca un animal lipsit de constiinta. Dar daca exista Dumnezeu, atunci el are puterea sa ierte ceea ce nu poate ierta nici un om.
Cred ca pentru unii oameni credinciosi sa crezi ca exista Dumnezeu inseamna si asta – sa crezi ca si un om pe care nu l-ar mai putea ierta nimeni poate fi totusi iertat.
Mi-am adus aminte de o chestie pe care am citit-o intr-o carte. Nu mai tin minte ce carte, dar nu e important, fiindca nu-i un citat lung. Suna asa:
Dumnezeu imi poate spune: “Te judec dupa ceea ce spui. Te-ai cutremurat de dezgust de propriile tale actiuni cand le-ai vazut la altul.”
Bineinteles, nu e nevoie sa crezi in Dumnezeu si in vreo judecata de apoi ca sa intelegi ce se spune. Pe planeta mea suntem toti invatati de mici ceva de genul: “Cand observi ca o persoana face un lucru care ti se pare urat, prima ta reactie trebuie sa fie sa te intrebi daca nu cumva ai facut si tu asa ceva. Sau ceva asemanator.”. Puteti sa nu ma credeti, dar asa stau lucrurile la noi.
Aici am observat ca exista oameni foarte ok care n-au, totusi, deprinderea asta.
[textul e aici]
In capitolul asta mi se pare ca Aristotel incearca sa arate ca un om vicios nu poate fi cu adevarat prieten cu altcineva. Eu ma asteptam sa faca asta spunand ceva de genul: “pai, prietenia adevarata e cea bazata pe virtute, iar oamenii viciosi nu pot avea o astfel de prietenie, ci doar o prietenie bazata pe interes sau pe placere, iar aia nu e cu adevarat prietenie, deci oamenii viciosi nu pot fi prieteni cu nimeni”. Doar ca el o ia pe alta cale.
Am observat un lucru. In ultima vreme oamenii parca evita mai mult discutiile in contradictoriu. S-ar putea sa ma si insel, dar asa mi se pare. Iar in punctul asta, mi s-ar putea raspunde: “Ei, daca asa ti se pare tie,… e ok.”. 🙂
