De fapt voiam sa scriem despre alte lucruri. Despre Macarie, de pilda. Sau despre sintagma “valori traditionale” (interesant e ca s-au facut niste studii la un moment dat pe linia “care e ierarhia valorica a romanilor?” – in top iesea “sanatatea”; ciudat, nu? daca apreciezi atat de mult sanatatea, de ce ti-e lene sa te duci la controale periodice la medic?).
Category Archives: discutie
Despre ce discutam prin ’95 pe net
Daca vreti sa vedeti, puteti sa va uitati aici. Ro.Philosophy (redenumita apoi Ro.Hobby.Philosophy) a fost o arie de discutii de pe FidoNet de care s-a ocupat Gramo-boy intre 1995 si 1998 (infiintare, moderare, stuff like that…).
In caz ca va face cu ochiul vreunul dintre subiectele discutate acolo… just say it. Discutia poate fi reluata si aici.
De ce democratia?
“De ce democratia?” este o emisiune de pe TVR 1. Saptamana trecuta am ascultat cateva minute cum doua doamne discutau despre Romania. Nu stiu cine erau invitatele pentru ca nu a aparut nimic pe site despre editia in cauza.
– Romania trebuie sa se intoarca la valorile traditionale! Si pentru asta avem nevoie in primul rand de biserica…
– Da. Si in Romania s-a trecut dupa ’89 la o libertate totala. La o buba in cap.
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (43)
[comentariul la textul de saptamana trecuta o sa apara cu o mica intarziere]
VI
Dat fiind insa ca cineva poate comite un act nedrept fara sa fie neaparat un om nedrept, se pune intrebarea: care sunt actele nedrepte pe care trebuie sa le comita cineva ca sa fie nedrept in fiecare forma de nedreptate, de pilda pentru a fi un hot, un om vinovat de adulter sau un talhar? Sau poate ca nu in natura actului sta deosebirea?
Cioran, umanioare etc.
Citatul ala din Cioran se potriveste, intr-adevar (weird, nu?), cu povestea din zilele noastre. Avem blog. Ceea ce nu inseamna ca avem un suflet-afis, ca ne spovedim pe net s.a.m.d. Adica, in fine, mai povestim ce-am facut, mai vorbim despre ce simtim, mai facem schimb de impresii despre carti, muzica, filme, jurnalisti si retete de mancare, dar nu e ca si cand n-am avea secrete.
Avem nevoie de umanioare?
Mai intai trebuie sa mergeti sa cititi ce spune Oblia. Adica nu e obligatoriu, dar Gramo de acolo a pornit. (in paranteza fie spus, toate posturile pe care le scrie Oblia merita sa fie citite; eventual de mai multe ori).
Umanioarele (pe care ea le numeste umaniste) sunt “disciplinele” alea mai ciudate: limbi straine (vii si moarte), istorie, muzica, teatru, film, religie, filosofie, litere si eventual si studii culturale. “Ciudate”, in sensul ca nu par sa fie discipline stiintifice, e greu de vazut ce inseamna progres in domeniile respective si e si mai greu de vazut (in ultima vreme, cel putin) ce castiga societatea de pe urma lor.
De unde si intrebarea din titlu. Intrebare pe care, de fapt, am vrea sa o inlocuim cu o alta intrebare, mai practica: “De ce e nevoie sa fie cheltuiti bani publici pentru umanioare?” Ei, ce parere aveti?
Un citat interesant
Sa-ti ingropi secretul in tine e tot ce poate fi mai productiv. El te munceste, te roade, te ameninta. Chiar si atunci cand se adreseaza Cerului, spovedania este un atentat contra noastra, contra resorturilor fiintei noastre.
Nelinistile, umilintele, spaimele de care terapeuticile religioase sau profane vor sa ne elibereze constituie un patrimoniu de care nu ar trebui sa ne lasam deposedati cu nici un pret. Trebuie sa ne aparam de cei care vor sa ne vindece si nici in ruptul capului sa nu renuntam la suferintele si pacatele noastre.
Spovedania: viol al constiintelor faptuit in numele cerului. Ca si celalalt viol – analiza psihologica! Laicizata, prostituata, spovedania se va practica la colt de strada, cat de curand: cu exceptia catorva criminali, toata lumea tanjeste sa aiba un suflet public, un suflet-afis.
(E. M. Cioran – La Tentation d’exister, Gallimard, Paris, 1956)
Inchisoarea – afacerea viitorului
Am vorbit aseara despre inchisori si despre ideea infiintarii unor inchisori private. Pana la urma am ajuns la concluzia ca ar fi o chestie destul de tare sa existe asa ceva. Dar sa o luam pe rand cu inceputul.
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (41)
[am facut o pauza de o saptamana]
Recitind capitolul IV mi-a fost mai limpede ce ma deranja la afirmatia ca “dreptatea e o proportie”. Cand Aristotel vorbea, in capitolul III, despre impartirea dreapta a bunurilor intre membrii unei comunitati, era mai greu de vazut unde e problema. Acum, cand vorbeste despre ceea ce numeste el “dreptatea corectiva”, a fost mai usor.
Acum aproape 80 de ani (2)
Un alt fragment pe marginea caruia am putea discuta.
Foarte captivanta Cartea de la San Michele, o recomand calduros. 🙂
Profesia noastra era misiune sacra, i-am raspuns eu, tot atît de înalta, daca nu si mai înalta decît a preotilor si cîstigurile excesive ar trebui oprite prin lege. Doctorii sa fie platiti de stat si bine platiti, cum sînt de pilda judecatorii în Anglia. Cei carora nu le-ar conveni n-au decît sa se lase de profesie si sa se duca la Bursa ori sa deschida o pravalie. Medicii ar fi atunci considerati niste întelepti si toti oamenii i-ar onora si i-ar ocroti. Le-ar fi îngaduit sa ia tot ce-ar vrea de la pacientii bogati pentru bolnavii lor lipsiti si pentru ei însisi, dar în schimb nu si-ar socoti vizitele, nici n-ar trimite nota de plata. Cît valora, în bani, pentru inima unei mame viata copilului pe care i l-ai salvat? Continue reading