In Australia. Din cauza imaginii asteia:

[Polixeni Papapetrou, Olympia as Lewis Carroll’s Beatrice Hatch before White Cliffs, 2003, sursa foto aici]
In Australia. Din cauza imaginii asteia:

[Polixeni Papapetrou, Olympia as Lewis Carroll’s Beatrice Hatch before White Cliffs, 2003, sursa foto aici]
Iulian ne-a provocat sa vorbim despre asta. Ceea ce o sa si facem. In trei parti. Prima e dedicata formularii propunerii de modificare a Legii audiovizualului, a doua e dedicata argumentului din Expunerea de motive, iar a treia e dedicata unor obiectii.
O doamna reporter (LE: linkul asta era gresit, sorry 🙂 ) scrie in Elle (am aflat de la Jeg) despre bloguri. Zice:
Pana de curand, blog-urile imi pareau echivalentul virtual al oracolelor din liceu […] In ambele cazuri, niste amatori isi dadeau parere despre totul si orice, reinventand existentialismul si sintaxa, expunandu-si jurnalul intim oricui avea chef sa-l citeasca. […]
Acum […] blog-urile au devenit, practic, de neevitat si pana si marile publicatii si-au obligat jurnalistii sa tina unul pe editiile online. Nu mai avem de-a face doar cu o palavrageala isterica, ci si cu surse de informare si de dezbatere intretinute de oameni competenti. A inceput sa se simta diferenta intre cei care au venit in blogosfera dupa ce, mai intai, s-au consacrat in presa scrisa si cei care au inceput sa scrie pe net dintr-un simplu moft. De la tastarile intens subiective ale unui anonim disperat sa se faca auzit, s-a ajuns la veritabile reviste online, cu redactii solide si opinii credibile.
Altfel spus, erau unii, niste neica nimeni, care se isterizau pe net. Noroc ca s-au apucat jurnalistii sa-si faca bloguri si sa scrie serios. 🙂
Ok, pentru oamenii care au urmarit discutiile pe tema “jurnalisti vs. bloggeri” in ultimii 2 ani lucrurile sunt destul de limpezi, asa ca n-o sa mai vorbim despre asta. Avem, in schimb, alta intrebare – Cum ar trebui sa scrie un jurnalist profesionist despre un blog?
Nu e vorba chiar de o dilema. In cazul asta exista mai multe alternative. Si nu, nu conteaza daca e vorba de un caz real sau nu. 🙂
Cel mai bun prieten al tau sufera de cancer. Daca se opereaza, are 70 la suta sanse sa supravietuiasca. Dar are nevoie de bani pentru operatie si numai tu ii poti da banii aia. De aceiasi suma de bani are nevoie unul dintre cunoscutii tai pentru a lucra la un proiect de cercetare pentru vindecarea cancerului. E vorba, de fapt, de toti banii de care dispui.
Sansele ca proiectul sa aiba succes si sa se descopere tratamentul cancerului sunt de 30 la suta. Sansele ca proiectul sa se incheie in timp util pentru ca prietenul tau sa poata beneficia de tratament sunt si mai mici – 10 la suta. Dar daca proiectul are succes, toti oamenii care sufera de cancer vor putea fi vindecati. Cui ii dai banii?
Esti o tipa insarcinata. In a doua luna de sarcina afli ca e extrem de probabil sa nasti un copil cu sindromul Down. Traiesti intr-o comunitate profund religioasa – avortul e considerat un pacat (dar nu e interzis de lege). Ce alegi, sa faci un avort si sa fii condamnata de societate (si poate si de propria ta familie), sau sa aduci pe lume un copil cu sindromul Down?
Se da textul urmator:
Asa-zisi <analisti> sustineau ieri la TV ca votul ar trebui sa fie obligatoriu in Romania. Ca astfel, aducandu-se lumea la vot cu forta, s-ar obtine un tablou electoral mai putin politic, mai apropiat necesitatilor economico-sociale ale populatiei. A sustine asa ceva inseamna sa nu ai nici instinct, nici cultura democratica.
[textul e aici; pagina proiectului ‘Etica Nicomahica’ e aici; gata, am terminat cu “restantele” si am intrat in vacanta]
Aristotel spune ca pentru a intelege natura intelepciunii practice trebuie sa ne uitam la oamenii pe care ii consideram intelepti. Si nu e prima data cand face asta. Dar nu ar fi mai interesant sa ne uitam la oamenii care trec drept intelepti dar se dovedesc a fi foarte prosti si sa vedem ce le lipseste?
Am gasit niste materiale interesante pe tema asta pe net aici si aici. Oare cum ar fi daca votul ar fi obligatoriu in Romania? Obligatoriu, in fine, inseamna ca daca nu te duci sa votezi trebuie sa platesti o amenda. 100 de lei, sa spunem.
Iar pe buletinele de vot ar putea exista o casuta intitulata “fara preferinte” (sau ceva in genul asta), pe care sa poti pune stampila daca chiar nu vrei sa alegi nici un candidat / partid. Ce parere aveti?
De fapt despre dogging. Mai intai sa ne uitam la un filmulet (via Dogging-info.com):
Iar apoi sa ne documentam un pic: read this and this.
In fine, sa discutam. Cum credeti ca ar trebui sa reactioneze societatea la acest joc al adultilor?