Fiindca peste o saptamana (yep, pe 12) or sa se implineasca 200 de ani de la nasterea lui Charles Darwin. So, mai e cineva care crede ca teoria evolutiei nu e o teorie stiintifica?
LE: Uitasem partea mai importanta. 🙂 E cineva care crede ca teoria evolutiei “se opune” credintei religioase?
Disclaimer: Da, e un exercitiu. Am pornit de la o afirmatie care pare greu de acceptat si am incercat sa gasim argumente cat mai bune pentru ea. Asta nu inseamna ca Gramo chiar crede ca orice student la actorie ar trebui sa-si doreasca sa faca sex cu profesorii cei mai buni pe care ii cunoaste in facultate.
Iar acum ca ati aflat ce anume vrem sa sustinem, sa trecem mai departe.
[pagina acestui proiect este aici]
VII
In ce priveste placerile si neplacerile, ca si reactia de atragere sau respingere provocate de simtul tactil si de gust (lucruri pe care le-am definit mai inainte ca domeniu al cumpatarii sau necumpatarii), este posibil ca cineva sa se lase dominat de cele pe care cei mai multi le domina, dupa cum se poate si sa le domine pe cele de care cei mai multi se lasa dominati. Cand e vorba de placeri, cel ce le domina este un om stapan pe sine, iar cel ce se lasa dominat este nestapanit; in cazul neplacerilor, primul dovedeste tarie, celalalt slabiciune. Dispozitia habituala a majoritatii oamenilor se situeaza pe o pozitie intermediara fata de acestea doua, desi inclina mai mult spre cea mai rea.
[textul e aici]
Chestia cu mania care e ca un caine, de la inceputul capitolului, mi s-a parut poetica. Diferenta dintre manie si ratiune ar fi, se pare, asta. Mania asculta, totusi, de ordinele ratiunii, asa cum asculta un caine de ordinele stapanului. Dorinta, in schimb, nu asculta de nici un fel de ordine.
Tocmai a fost anuntata pe forum. 🙂
Am citit titlul asta la Zoso (era fara semnul intrebarii) si asa am ajuns sa citim articolul de aici. Mai jos sunt cateva insemnari facute “pe marginea textului”.
Am mai putine comentarii de facut in legatura cu capitolul asta (adica asta). Primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost ca Aristotel pare sa ii puna in aceeasi galeata pe oamenii care isi gatesc copiii si ii mananca (si pe cei care isi mananca mamele) cu oamenii care isi rod unghiile.
[texul e aici; partea din Etica nicomahica parcursa pana acum, impreuna cu comentariile lui Gramo, e aici]
Dupa ce am vazut cum rezolva Aristotel conflictul dintre “a fi lipsit de stapanire de sine presupune sa stii (sau sa intelegi) ca esti asa” si “un om intelept (sau care poseda cunoastere) nu poate fi lipsit de stapanire de sine”, sa vedem ce spune despre domeniile cu privire la care poti fi lipsit de stapanire de sine.
Ce ati prefera, sa fiti nemuritori, dar sa aveti o durere ingrozitoare de masele in fiecare zi (una care nu trece cu nici un medicament si de care nu scapati nici daca va scoateti maselele), sau sa fiti muritori, minus durerea respectiva?
Si fiindca tot veni vorba (vorba vine, fiindca n-a venit, dar ne e lene sa mai scriem un post pentru asta), despre ce ati vrea sa discutam pe forum saptamana viitoare?
Sigur, putem discuta si pe forum. De altfel, de saptamana viitoare tema saptamanala de discutie n-o sa mai apara decat acolo.
E limpede, probabil, ca nu discutam cazul oamenilor care amesteca borcanele si posteaza lucruri care intra in categoria “pr0n” in locuri nepotrivite – pe hi5, myspace s.a.m.d. sau in locuri usor accesibile, unde pot fi intalnite accidental de persoane care n-ar fi dorit sa vada asa ceva, copii etc. Vorbim despre comunitati pentru adulti, cu acces restrictionat (si de obicei platit), reguli stricte de copyright etc.
Din ce s-a spus, Gramo a retinut doua lucruri. Primul era ca ar fi greu sau imposibil de sustinut ca oamenii care (pe modelul web 2.0, sa zicem) isi impartasesc si experientele sexuale personale pe net (in locurile potrivite etc.) sunt imorali. Al doilea era ca e un lucru cam lipsit de intelepciune sa faci asta (mai ales daca esti o persoana publica). Ei bine, am ajuns la concluzia ca ambele afirmatii ar putea fi puse in discutie cu argumente.