Nu, nu va propun sa o inregistram impreuna. 🙂 Mi-au placut imaginile, pur si simplu:
Mai lipsesc cateva capitole din Habarnam si Orasul Soarelui
Atat voiam sa va spun. Puteti sa va uitati aici si sa vedeti ce capitole nu sunt inca gata. Cei care s-au angajat sa le citeasca nu le-au trimis pana la sfarsitul lunii noiembrie, asa cum au promis.
De acum cred ca nu mai are rost sa ne bazam pe promisiuni. Important e sa terminam cartea. Prin urmare, oricine doreste poate citi unul dintre capitolele ramase necitite. Eu o sa adaug capitolele pe care le primesc. Daca se intampla sa primesc acelasi capitol de mai multe ori, nu e nici o problema.
Cine este autorul acestui text? :)
Stiu ca titlul postului meu seamana cu titlul unei carti pe care a publicat-o Raymond Smullyan (cartea se chema What is the name of this book?). Dar acum nu vrea sa va amuz cu un paradox al autoreferentialitatii. Cand v-am povestit despre nasobem v-am intrebat, la sfarsitul postului, daca va prindeti de ce ma fascineaza. N-a raspuns nimeni, dar probabil ca unii s-au prins: “Gramo si nasobemul sunt, intr-un sens, rude.”
Ok, nu se observa, fiindca eu am un nas foarte mic, dar ideea e ca si eu si nasobemul suntem niste fictiuni. Nasobemul e un animal fictional, iar eu sunt un personaj fictional.
Voiam sa scriu un post mai lung, pe bune, dar acum m-am gandit ca mai pot adauga tot felul de lucruri si mai tarziu, in comentarii. Mai bine ma opresc in punctul asta si va las cu intrebarea din titlu. Deci, serios, cine credeti ca e autorul acestui text? Si o alta chestie. Daca mi-ar trece prin minte sa-i multumesc cuiva pentru faptul ca exist, cui ar trebui sa-i multumesc?
Pijamale pentru copii superdotati
Look:
[sursa: catalogul pe care Kaufland continua sa-l bage pe gat chiar si celor care spun ca nu vor reclame in cutia postala.]
Sa citim impreuna – Aristotel, Etica nicomahica (84)
Cartea a IX-a
I
In toate prieteniile eterogene, proportia este cea care, dupa cum am spus, stabileste egalitatea si salveaza prietenia. Astfel, chiar si in forma ei politica, de pilda, cizmarul primeste in schimbul incaltamintei recompensa proportionala cu meritul sau, la fel si tesatorul si toti ceilalti. In acest domeniu s-a instituit ca masura comuna moneda si in consecinta toate se raporteaza la ea si se masoara cu ea. In prietenia erotica, insa, uneori cel ce iubeste se plange ca iubirii sale pasionale nu i se raspunde la fel, chiar si cand intamplarea face sa nu aiba nimic demn de iubit; la randul sau, cel iubit se plange adesea ca celalalt, care la inceput ii promisese totul, acum nu-si respecta nici una dintre promisiuni. Asemenea lucruri se intampla cand primul iubeste urmarind placerea, celalalt interesul, si cand nici unul, nici altul nu gaseste in legatura lor avantajul urmarit. Continue reading
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (83)
[si cu asta am terminat cu capitolele cu care ramasesem in urma; btw, asta e ultimul capitol din cartea a opta]
In capitolul asta Aristotel trece la prieteniile intre oameni care n-au pozitii egale. Mie mi-e greu sa numesc o relatie in care oamenii n-au statut egal “prietenie”, dar o sa trec peste asta.
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (82)
[capitolul despre care vorbesc e aici]
Ok, capitolul asta m-a enervat. Din mai multe motive. Primul este ca ma asteptam ca Aristotel sa vorbeasca despre cum ar trebui sa ne purtam in cadrul prieteniilor dintre rude si al prieteniilor dintre oameni care nu sunt rude. Iar el revine la prieteniile bazate pe interes, placere si virtute (cu raporturi de egalitate sau nu).
Aristotel, Etica nicomahica – ce-a inteles Gramo (81)
[in sfarsit am ajuns si la asta; capitolul despre care vorbesc mai jos e aici]
Dupa paranteza cu formele de guvernamant, Aristotel se intoarce la prietenie. Iar acum distinge intre prieteniile dintre membrii unei anumite comunitati (cred ca aici ar intra prieteniile dintre colegii de clasa, la scoala) si prietenia dintre rude.
Va rog sa-mi explicati o chestie!
Eram cu niste prieteni la cumparaturi cand am vazut chestia asta:
Nu se vede foarte bine, dar sub numele produsului (Dovleac placinta – Gradina Soacrei) vine “lista de ingrediente”. Cica:
Ingrediente: dovleac
Eu cand am vazut chestia asta nu m-am mai putut abtine si am izbucnit in ras. Oamenii care erau cu mine se uitau mirati. Le-am aratat punga cu dovleacul, printre hohote de ras, dar nu s-au amuzat. Culmea e ca si acum, cand imi amintesc de eticheta aia, ma bufneste rasul. Puteti sa-mi explicati de ce?
Procesul lui Dumnezeu
Daca nu stiti la ce film sa va uitati diseara, vi-l recomand pe asta:
A fost difuzat anul trecut pe BBC2 si de acolo se pare ca a ajuns si pe net. Filmul e facut dupa o piesa de teatru scrisa de un roman – Elie Wiesel.
Dupa ce va uitati, daca aveti chef, putem sa facem schimb de impresii, idei s.a.m.d.