De ce? Fiindca ma simt foarte prost atunci cand trebuie sa ma rog de oameni sa se tina de promisiunile facute. Mai ales atunci cand e vorba de fapte frumoase.
Cand promiti sa inapoiezi o carte, de pilda, e grija ta sa o inapoiezi la timp. E naspa ca persoana care ti-a imprumutat-o sa-ti aduca aminte sa-i dai inapoi cartea. Si e extrem de jenant.
Cand te angajezi sa faci o fapta frumoasa, lucrurile sunt si mai delicate. Nu te-a pus nimeni sa faci treaba respectiva. Tu ti-ai propus sa o faci. Mai mult, poti renunta oricand, dar politicos e sa anunti acest lucru din timp. Dar daca nu anunti nimic si nu faci nimic, luni si luni de zile,…

Va intreb serios. Stiu ca in aparenta prostii nu sunt necesari. Poate majoritatea oamenilor ar spune ca e ok sa moara toti in niste accidente stupide, datorate (eventual) unor greseli de ortografie.