1 copil pe săptămână arde în România (2)

“Copil” e un termen vag. De la ce vârstă nu mai ești bebeluș, ci copil? La ce vârstă încetezi să mai fii copil? Adolescenții sunt considerați copii sau nu?

Pe de altă parte, expresia “un copil arde” e ambiguă. Poate însemna “un copil se arde”, adică se alege cu arsuri, sau “un copil arde de viu”. Dacă te uiți pe site-ul campaniei afli că nu e nici una, nici alta. E mai degrabă “un copil e implicat într-un incendiu, iar dacă moare, de obicei asta se întâmplă datorită fumului”.

Mai există o ambiguitate în mesajul campaniei respective. Mesajul ar putea fi înțeles pe linia “în fiecare săptămână în Romania arde un copil”. Desigur, nu despre asta e vorba. Mesajul, de fapt, este: “în medie, o dată pe săptămână în România arde un copil”.

Iar acest “în medie” ridică mai multe probleme, la care ne vom uita împreună data viitoare. 🙂

Sochi Fail

Probabil asta o să rămână emblema olimpiadei de la Sochi:

image

Mai mulți “oamenii rai” au comentat pe Twitter că al cincilea inel nu s-a deschis din cauza închistarii homofobe din Rusia.

De fapt, nu contează de ce nu s-a deschis. O țară care permite (sau chiar încurajează) umilirea unora dintre cetățenii săi nu e suficient de civilizată încât să organizeze o Olimpiadă.

Scheme

Politicianul X, să zicem, e acuzat in presă de ceva. Acuzația e grava și e însoțită de dovezi. Cum se comentează asta la noi?

1) Ziarul e vândut (unui partid, oligarh, străinilor etc.)
2) Jurnalistul e vândut, prost, ochelarist etc.
3) X e un om din popor, de treabă, familist, care a făcut fapte bune etc.
4) Toti politicienii sunt corupți, fura, etc. Deci X e o victimă a sistemului.
5) România e o țară blestemată.

Iar lista poate continua in același fel. Totul împănat, desigur, cu invective, mârlănie etc. Că așa se comentează știrile pe net n-ar fi, până la urmă, o mare dramă. Postaci și comentatori vărzeți or mai fi și prin alte țări. Problema mai serioasă e că există destui oameni care, după ce citesc o sută de comentarii de genul ăsta, încep sa uite de acuzațiile care îl vizau pe X.

“Amenda cetateneasca”

Nenea asta nu era doar mitocan. Era si prost. De soferi care te vad pe trecere si baga viteza e plin Bucurestiul, dar iti trebuie o doza consistenta de prostie ca sa accelerezi peste trecerea de pietoni, pe banda 3, in timp ce masinile de pe primele doua benzi sunt oprite la trecere.

In situatia asta e clar ca pietonul nu te vede si nici tu nu-l vezi. Si e destul de clar ca e un pieton acolo, care o sa-ti iasa din senin in fata. Iar tu accelerezi. Ar trebui sa existe si un test de inteligenta pentru soferi.

In fine, ideea e ca daca un sofer ca asta iti strica inceputul de saptamana, poti, macar, sa-i dai o “amenda cetateneasca”. Nu-l costa nimic, dar poate mai afla prietenii, colegii de job, familia etc. Daca ai prezenta de spirit, ii faci o poza si o pui pe blog (nenea e cu Duster-ul):

20140113_081411-picsay

Daca n-ai blog, poti cel putin sa-l dai in gat in forma asta. It’s that simple.

O intrebare simpla (sau cateva intrebari simple)

Poate fi vreodată o fotografie o operă de artă? Când s-ar putea întâmpla asta? Ce ar putea să conteze pentru a considera că o fotografie chiar e artă?

image

Asta, de pildă, nu e artă. Nu e nici măcar o fotografie “artistică” (o fotografie poate fi artistică fără să reprezinte cu adevărat artă). Dar care sunt criteriile după care judecăm?

Inca doua filme

Unul e Chinatown. Din 1974, dar acțiunea din film se petrece in 1933. E ok, dar nu așa de impresionant cum auzisem. Polanski se bagă si el in film, joacă un minut rolul unui tip rău care îi taie o nară lui Jack Nicholson. Am citit pe undeva că era un cuțit special, care putea crea impresia unei tăieturi cu o parte a lamei și tăia de adevaratelea cu partea cealaltă, iar Polanski l-a învârtit când pe o parte când pe cealaltă la filmări ca să creadă Nicholson că l-ar putea tăia cu adevarat și să pară mai speriat. În fine,…

Celălalt e Paper Moon, din 1973. Acțiunea din film se petrece în 1935. E alb negru. Și e supertare. Față de Chinatown, care acum pare vechi și obosit, Paper Moon e superfresh. Dacă ai răbdare să înceapă, te tine în priză până la sfârșit. Nu vă spunem mai multe, mai bine va uitati singuri.