Dilema rusinii

Asa. In primul rand, sunt o multime de oameni care cred si scriu ca e rau, imoral de-a dreptul, sa nu iti fie rusine de anumite lucruri. Pe langa ca e rau sa furi, e rau si sa nu-ti fie rusine ca ai furat. Stiti placa asta. Nu se vorbeste doar despre politicieni fara rusine sau vedete fara rusine, ci si despre elevi care nu invata si nici macar nu le mai e rusine ca n-au invatat s.a.m.d.

De fapt, generatiile mai vechi pot avea impresia asta despre generatiile mai noi. Impresia ca adolescentii si-au format o cultura diferita, in care e uncool sa iti fie rusine de ceva, orice ai face. Poti sa gresesti, oricat de rau, sa recunosti ca ai gresit, eventual, sa mergi mai departe. Dar sa iti fie rusine pentru ceva,… no way! Iar asta li se pare celor mai in varsta oribil. Fiindca e bine sa iti fie uneori rusine si e rau sa nu iti fie atunci cand ar trebui sa iti fie.

Deci asta e unul dintre coarnele dilemei: lipsa de rusine e imorala; macar in unele cazuri.

Totusi, de ce ar trebui sa ii fie cuiva rusine sa faca un anumit lucru? Sau de ce sa-ti fie rusine fiindca nu ai facut un lucru pe care trebuia sa il faci? De ce ar trebui sa ii fie rusine unui elev ca nu a invatat, de pilda? Ca sa invete. Iar unui copil trebuie sa ii fie rusine cand minte ca sa nu mai minta.

Dar un elev care invata de rusine nu e ca unul care invata fiindca chiar crede ca e bine sa invete. La fel, un copil care nu minte fiindca a fost “dresat” sa simta rusine atunci cand minte nu e ca un copil care nu minte fiindca intelege ca le poate face un rau oamenilor pe care ii minte.

Rusinea tine de manipulare psihologica, iar oamenii care fac chestii morale sau imorale nu sunt cei manipulati psihologic, ci cei care inteleg de ce ar fi bine sau rau sa faca anumite lucruri sau sa se abtina de la a face anumite lucruri.

Un om care nu fura de rusine nu e un om moral. Abia omul care intelege de ce ar fi rau sa furi si e convins ca furtul nu e ok e un om moral. Atunci cand nu fura, normal. Iar de aici reiese ca daca doi oameni fura un morcov din piata iar unuia ii e un pic rusine, iar celuilalt nu ii e deloc rusine, al doilea nu e mai imoral decat primul. Din punctul asta de vedere, oamenii lipsiti de rusine nu sunt mai rai, doar ca e mai greu sa-i manipulam psihologic, sa ii facem sa se poarte asa cum vrem noi.

Asa ca asta e celalalt corn al dilemei: rusinea nu te face un om “mai moral”, iar lipsa de rusine nu e imorala.

Si atunci, cum stau pana la urma lucrurile? E imoral sa nu-ti fie rusine de nimic sau nu e?

Solidarizări și desolidarizări

Au fost multe săptămâna asta. Am citit și noi, că nu ne uităm la teve. Un lucru e clar. Nu e ok ca un om să fie bălăcărit la teve, indiferent cine ar fi. Ce se poate face ca să nu se mai întâmple asta prea des habar n-avem.

Ciudat e că nimeni nu mai vede când același om e împroșcat cu lături pe net. Iar pe net e chiar mai ușor să rezolvi problema.

O critică sau chiar o ironie sunt altceva decât o încercare de a umili pe cineva. În majoritatea cazurilor e ușor să le distingi. Iar dreptul la opinie nu include și dreptul de a umili sau de a instiga la ură. Nu există nici o excepție aici. Nu e ok să încerci să îi umilești pe alți oameni, pur și simplu.

Continue reading →

Un panseu despre iertare și animale

Dacă te porți la un moment dat nașpa cu un om și după aia îți pare rău, poate mai ai o șansă. Poate omul ăla, dacă îi spui că îți pare rău, dacă îți ceri scuze, o să te ierte. Cu un animal nu e la fel.

Animalul nu înțelege scuzele. Chiar dacă vrem noi să ne închipuim tot felul de povești despre animale, ăsta e adevărul. Un animal cu care te-ai purtat nașpa o să sufere și n-o să înțeleagă niciodată că îți pare rău pentru ce i-ai făcut. Poate o să simtă că ești la un moment dat într-o stare de spirit proastă, dar n-o să înțeleagă pentru ce anume îți pare rău. Și nu o să poată niciodată să te ierte. Nu fiindcă n-ar vrea, ci fiindcă nu poate. Fiindcă nu înțelege. Fiindcă nu e om.

Iar dacă înțelegi chestia asta și ești de acord cu ea și totuși te porți urât cu un animal, atunci poate nici nu meriți să te ierte vreodată cineva. Și poate că nu ar trebui să-ți ierți nici tu faza respectivă.

Echitatea de cuplu

“Echitate” suna comunistoid, dar asta e. Ce credeti, cum pot fi impartite echitabil toate treburile pe care le au de facut doi oameni care traiesc impreuna? Treburi inseamna: cumparaturi, facut curat, ceai, cafea, mancare, spalat rufe, vase, geamuri, maturat curtea, dus gunoiul, hranit pisica si toate celelalte. Nu le poti face pe toate in doi. Iar daca ai si copii pe inventar, e si mai complicat.

Am observat ca in ro povestea cu egalitatea in drepturi, intre barbati si femei, se opreste la intrarea in casa. Afara suntem egali, inauntru nu mai conteaza. Se considera ca mama are mai multe obligatii fata de copii. Plus ca impartirea traditionala a treburilor casnice e o porcarie: ea face toata treaba, el curata din cand in cand calculatorul de virusi, eventual duc cu schimbul gunoiul si se cearta fiindca nu mai stiu al cui era randul sa-l duca. Wtf!?

Deci, daca vrei sa imparti totul intr-un mod fair, cum faci? Voi cum faceti? Sau cum ati face?

1 copil pe saptamana arde in Romania (3)

Sa ne gandim, deci, ca de-aia ne-au dat Dumnezeu si Big Bang-ul cap. Ce inseamna ca in medie un copil pe saptamana moare intr-un incendiu in Romania? Nu trebuie neaparat sa moara cate un copil in fiecare saptamana, dar daca intr-o saptamana nu moare nici un copil, in alta trebuie sa moara doi, ca sa iasa media de un copil pe saptamana.

Si? Pai, sunt 52 de saptamani pe an. Deci daca statisticile se fac pe un an de zile, trebuie sa moara 52 de copii ca sa ne iasa media de un copil pe saptamana.

Fix 52? An de an? Care sunt sansele sa se intample asa? Ce se intampla daca intr-un an mor doar 50 de copii? Pai inseamna ca in anul respectiv au murit aproximativ 0,96 copii pe saptamana (aproximativ, fiindca am rotunjit restul zecimalelor de dupa virgula la 0,96; sesizati, desigur, diferenta dintre “in medie” si “aproximativ”).

Probabil ca nu mor exact 52 de copii in fiecare an, dar e mai ciudat sa folosesti numere cu virgula cand vorbesti despre copii. “Trei sferturi de copil ard pe saptamana in Romania” suna foarte prost. Ce se intampla cu celalalt sfert? Arde alta data?

Dar am inteles, in sfarsit, mesajul. Cu aproximatie, media mortilor datorate incendiilor la copii este de un copil pe saptamana in Romania. Sigur ca daca spui exact asta lumea te intelege mai greu, iar mesajul pe care vrei sa il transmiti nu mai are acelasi impact.

Dar nici daca spui o chestie confuza n-o sa faci nici o branza. Problema e sa gasesti echilibrul.

Intre ce si ce? Intre a te exprima clar (fara ambiguitati), precis (fara prea multe chestii vagi) si corect (fara sa induci in eroare), pe de o parte, si a te exprima simplu (fara precizari inutile), accesibil (fara limbaj specializat) si cu impact, pe de alta parte.

Specialistii in diferite domenii pot face prima chestie, expertii in comunicare, de bine de rau, se pricep la a doua. Din pacate, specialistii un prea stiu sa comunice, iar expertii in comunicare nu au nici o alta specializare. 🙁

Un cadou pentru îndrăgostiți

Vă dăm cadou o idee. Nu e doar pentru ziua de azi. Aveti nevoie de o gentuță cu ceva de ronțăit, sticluțe mici de șampanie, vin sau suc de morcovi, după preferințe, prosopel, cearșaf și alte accesorii (prezervativ, ulei de masaj, whatever).

În al doilea rând, aveți nevoie de niște “prieteni de familie” dispuși să vă “închirieze” garsoniera, apartamentul sau vila pentru o oră-două, în ideea că o să le returnați serviciul cu altă ocazie.

În fine, dacă aveți copii, trebuie să găsiți pe cineva care să stea cu ei câteva ore. Dacă nu, le puteți returna favorul prietenilor cu aceeași ocazie. Voi mergeți sa petreceți câteva ore la ei acasă, iar in timpul ăsta ei merg la voi (trebuie să va întâlniți la început și la sfârșit ca să faceți schimb de chei, bineînțeles).

În orice caz, ca joc erotic, ăsta cu schimbul de domiciliu e mai simplu decât cel cu schimbul de parteneri. 🙂

Have fun!