Hai sa lasam la o parte problema daca oamenii au dreptul sa-i ia viata altui om! Sa zicem ca nu vorbim despre o pedeapsa cu moartea pusa in aplicare de oameni. Omul care e “pedepsit cu moartea” pateste un accident, fara sa intervina nimeni. Poate e mana divinitatii, poate nu, dar nu conteaza.
Ideea e urmatoarea. Sa presupunem ca Universul ar putea fi facut in asa fel incat daca un om face o anumita fapta, atunci o sa i se intample un accident si o sa moara. Anumite fapte vor duce in mod inevitabil la moartea celor care le fac. Si sa mai presupunem ca toti ar considera ca moartea survenita prin accidentele alea e un fel de pedeapsa pentru fapta respectiva.
De pilda, intr-un Univers de genul asta toti oamenii care nu returneaza la timp cartile imprumutate de la biblioteca ar putea muri fulgerati la vreo saptamana dupa ziua in care ar fi trebuit sa duca inapoi cartile. Iar cei din jur ar spune: “Pai da, asta a fost o pedeapsa!”.
Daca ati putea sa alegeti ce fapte sa duca intotdeauna la accidente mortale (pentru cei care le fac), ati alege ceva? Ce anume? Si de ce?
ce-mi plac mie posturile astea 🙂
chiar cu moartea nu m-aÈ™ duce pentru o carte uitată. dar aÈ™ merge pe plata cu aceeaÈ™i monedă. adică dacă azi a încercat unul să mă calce pe trecerea de pietoni, îi doresc să fie È™i el vânat la rândul său de un È™ofer când traversează o stradă. sau dacă cineva nu mi-a adus cartea la timp, să i-o È™utească cineva. ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. dacă împuÈ™ti pe cineva în cap, o să te împuÈ™te È™i pe tine careva la un moment dat. numai în cazul violatorilor de copii nu È™tiu ce-aÈ™ face… pentru că nimic nu mi se pare suficient de naÈ™pa pentru ei.
oho, destule. începând cu crimele cu premeditare și terminând cu pedofilia
@camil: pedeapsa cu moartea ar fi prea ușoară în cazurile de genul ăsta. tortură 😀
Ok, sa zicem ca facem Universul in felul asta. Cei care abuzeaza sexual un copil vor avea un accident mortal a doua zi. (Poate unii ar spune ca preferabil ar fi sa aiba accidentul cu o zi inainte sa comita fapta, nu dupa, dar n-as vrea sa complicam discutia prea mult.)
Si daca unul dintre copiii nostri o ia razna la douazeci de ani si face asa ceva? Bineinteles ca toata lumea o sa spuna: “nu, nu copilul meu; ii dau o educatie buna, n-o sa ajunga niciodata sa abuzeze sexual un minor, n-o sa ucida cu premeditare s.a.m.d.”
Si daca se intampla? N-ar fi totusi preferabil sa ramana in viata? Eu mi-as dori sa ramana in viata. As spera ca la un moment dat o sa regrete si o sa se schimbe. Poate n-o sa mai traiasca niciodata in libertate, whatever. Dar nu cred ca as accepta ca e ok sa moara intr-un accident, pur si simplu.
Poate nu-mi imaginez o fapta destul de grava, nu stiu. Poate exista actiuni suficient de nashpa incat sa se spuna: “Chiar daca ar fi copilul meu, tot ar merita sa moara pentru ceea ce a facut.”
Cum vi se pare?
dacă ar face ceva cu adevărat monstruos (crime în serie, sau ucidere de copii) n-ar mai fi copilul meu decât din perspectivă biologică. și ar merita să moară
dreptul la viață și îndreptare se acordă doar oamenilor, nu celor ce se autoexclud din tagma asta.
In cazul dinainte ar trebui specificat si pentru cine consideram preferabil sa ramana in viata. Pentru parintii lui da, dar pentru parintii copilului abuzat? Pentru parintii altor copii care nu sunt in siguranta pe strada din cauza respectivului?
Moartea nu cred ca este o pedeapsa pentru cel care a facut ceva extrem de rau. Ar fi prea simplu. Si totusi, daca binele in sine nu este un motiv pentru o viata mai buna, atunci poate frica…