Prima parte a titlului e o aluzie ironica la titlurile care incep cu “Dezvaluiri cutremuratoare…”. Initial m-am gandit sa scriu “Dezvaluiri zvarcolitoare”, dar dupa aia mi s-a parut o exprimare prea trasa de par.
Totul a inceput cand am aflat ca nu se mai vinde Gramo’s World.
Asta mi-au spus Ramona si Gigi, ca au fost la o banca si au vazut cam cum ar fi sa-si ia un credit pentru ceva cu 2 camere si era cam nashpa, asa ca s-au razgandit, iar acum s-au hotarat sa stea cu chirie in alta parte si sa nu mai vanda nimic.
Mi s-a parut supertare, fiindca m-am gandit ca o sa pot locui in continuare in camera lor din Cotroceni. Dar apoi m-am gandit ca poate la un moment dat, dupa ce rezolva cu apa, vor dori sa o inchirieze si s-ar putea ca oamenii sa se sperie daca afla ca vor locui in aceeasi camera cu un personaj fictional.
Iar dupa aia m-am gandit ca nu e, totusi, ca si cand ar locui intr-o casa bantuita. Daca exista fantome, atunci ele trebuie sa fie manifestari fizice ale unor persoane reale care au murit. Mi-am spus: “Un personaj fictional n-are cum sa bantuie o casa reala.”
Imediat ce am spus chestia asta, mi s-a parut ca am rostit un adevar evident. Nu era ca si cand as fi spus ca un om n-are cum sa intre intr-o casa incuiata daca n-are chei si nu e spargator. Era ca si cand as fi spus: “Nici un numar nu poate avea un kilogram si nici doua kilograme si de fapt numerele nu pot avea greutate.”
Doar ca in secunda urmatoare am auzit un fel de voce care-mi spunea: “Si daca un scriitor ar scoate o povestire despre o fantoma care bantuie, sa zicem, Castelul Bran?”.
Iar apoi: “Ok, poate n-ar fi o povestire prea grozava, dar ai putea sa o intelegi, nu? Daca un personaj fictional n-ar avea cum sa bantuie o casa reala, atunci nici n-ai avea cum sa intelegi povestirea aia, asa cum n-ai putea intelege o povestire despre un numar care avea doua kilograme, nu? “.
N-am stiut ce sa raspund. Nu ma pricep la lucruri de genul asta. In plus, m-am si blocat, fiindca mi s-a parut superweird sa “aud in minte” cum imi vorbeste o voce straina. Si nici macar nu stiam a cui e vocea.
Daca ma puteti ajuta sa ies din impasul asta, ar fi marfa! 🙂
Hm… o poveste cu numere care cantaresc doua kile ai putea, daca vrei neaparat, sa zici ca e arta suprarealista- si desi nu intelegi nimic, sa zici ca e foaaaarte buna 😛
te-ar putea interesa in legatura cu fantomele povestite mai neconventional: http://www.camilstoenescu.ro/index.php/2010/02/12/despre-fantome-si-alte-animale/
🙂
cand spui despre X ca e fictional vrei sa spui ca nu exista, de-asta poti intelelege povestea. citesti ca X bantuie castelul Bran, dar tu stii ca propozitia e falsa pentru ca X nu exista, chiar daca castelul Bran exista. asta inseamna ca un personaj fictional bantuie o casa, anume ca personajul nu exista si propozitia nu descrie ceva real, ci este o fictiune.
cu vocile din minte/cap e ceva mai complicat, nu cred ca ajunge logica, trebuie ceva neuroscience 🙂
Da, si eu tot cam asa m-am gandit: “o bantuie in povestire; daca mi-ar spune cineva ca un personaj fictional bantuie in realitate o locuinta, n-as intelege ce spune; inteleg doar fiindca stiu ca e vorba de o povestire; s.a.m.d.”
Dar tot mai ma roade ceva… In ce fel apare un loc real intr-o povestire fantastica? Nu s-ar putea spune, de pilda, ca Londra lui Harry Potter nu e chiar Londra noastra, ci un alt oras?
p.s.: Chestia cu vocea era asaaaa,… o infloritura stilistica. 🙂
Castelul Bran din povestire este castelul real insa apare nu neaparat exact ca in realitate ci poate sa aiba unele adaugiri. de exemplu o fantoma.
Avem pe de o parte realitatea fictionala a personajului fictional care include realul castel Bran si pe de alta parte “realitatea reala” din care castelul Bran face parte, fara nicio fantoma.
Personajul fictional poate sa bantuie o casa reala dar o face in realitatea lui fictionala.
Deci tu Gramo cred ca poti sa locuiesti in garsoniera din Cotroceni fara ca in acest fel sa bantui locatarii.
Totusi cred ca trebuie sa le ceri acordul pentru folosirea garsonierei lor reale in mod fictional.
“Totusi cred ca trebuie sa le ceri acordul pentru folosirea garsonierei lor reale in mod fictional.” – De ce? Daca scrii o povestire despre sfarsitul lumii, de pilda, trebuie sa le ceri acordul tuturor oamenilor? 🙂
p.s.: Cu ideile celelalte sunt de acord.