Este vorba despre marsul de la Bucuresti din 2004. Gramo a gasit un “supravietuitor” si i-a luat un interviu. Ne-am gandit ca vi s-ar putea parea interesant.
Q: Ce te asteptai sa schimbe primul GayFest si nu a schimbat?
A: De fapt, nu s-a numit GayFest, ci “Festivalul Diversitatii”. Cred ca de pe undeva de la Primarie a venit ideea asta – “va dam aprobare, dar sa nu aiba cuvantul ‘gay’ in titlu”.
Ce ma asteptam sa se schimbe? Mentalitatea oamenilor. Ma asteptam ca oamenii sa inteleaga mai repede ca unii dintre ei sunt lipsiti de anumite drepturi doar fiindca au alta orientarea sexuala decat ceilalti. Ca nu e mai rusinos sa fii homosexual decat sa fii heterosexual. Ca e aiurea sa judeci oamenii in functie de asa ceva, asa cum e aiurea sa-i judeci in functie de culoarea pielii. Am descoperit, insa, ca mentalitatile nu se schimba asa usor.
Q: Ce reactii negative au fost atunci, comparativ cu anul trecut?
A: Pai a existat si atunci o contra-manifestatie, doar ca aceea s-a desfasurat cu surle si trambite prin centrul capitalei, in timp ce marsul nostru a fost mai scurt si mai “laturalnic” (am mers de la Unirea si pana la Tineretului). Iar ideea era ca trebuie sa fim recunoscatori ca a fost aprobat si asa.
Alte reactii negative? Scuipaturile si huiduielile aruncate de pe margine se pun? Imbrancelile venite din partea catorva grupuri de tineri “binevoitori” care au intrat de pe margine cu forta in coloana de manifestanti, incercand sa darame cat mai multi oameni? Agresiunile fizice de dupa incheierea marsului? Prezentarea denaturata si in bataie de joc a evenimentului in presa? Da, au fost de toate.
E drept, in ce priveste reactiile oamenilor, lucrurile s-au schimbat mult. Anul trecut am vazut oameni la balcoane care ne-au facut cu mana. Nu m-am mai simtit in nesiguranta la mars. Reactiile politicienilor si ale presei se schimba, se pare, mai greu.
Q: Mai tii minte daca a sustinut vreo persoana publica primul eveniment?
A: Chiar nu-mi aduc aminte de nimeni. Nici de politicieni, nici de figuri publice de intelectuali, nici de vedete. Dar poate au fost si n-am aflat eu.
Q: Iti mai amintesti cum erau participantii si atmosfera? Ce asteptari crezi ca aveau oamenii? Erau diferiti fata de cei de anul trecut, de exemplu?
A: O, da. Imi amintesc, in primul rand, ca participantii erau putini. Eram cel mult doua sute de oameni, toti. Iar dintre noi, cred ca aproape o treime erau acolo in calitate de jurnalisti. N-as spune ca participantii erau “mai gay” in 2004 decat in 2008. De fapt, nici nu stiu ce inseamna asta. Pareau oameni destul de curajosi, in orice caz. Pe unii dintre ei i-am revazut si anul trecut.
Atmosfera? Pot sa vorbesc despre cum am perceput-o eu. M-am simtit pus la zid. Treceam, o mana de oameni, printre alti oameni care stateau pe margine si strigau “Rusine!” si “Plecati din tara!” sau huiduiau, pur si simplu, sau cantau cantece religioase, isi faceau cruce sau injurau sau scuipau si aruncau cu diverse obiecte inspre noi. Intre noi si ei erau cativa jandarmi (nici ei prea prietenosi).
N-ai fi spus ca ne-am pus de buna voie in situatia aia, ci, mai degraba, ca executam o pedeapsa la umilire publica. Si totusi m-am simtit foarte emotionat. Am mai participat, dupa ’89, la multe mitinguri, marsuri studentesti si alte lucruri de felul asta. Dar pana in 2004 nu m-am mai simtit la fel ca in ’89. Stiam, ca si atunci, ca eu trebuie sa fiu pe strada in momentele alea.
Q: Crezi ca participarea ta a contat, a facut vreo diferenta?
A: Sincer, mi-as dori sa fi contat. Si cred ca a contat, intr-o oarecare masura (cum spuneam, eram putini si probabil ca a contat prezenta fiecaruia dintre noi). Cat anume, nu-mi dau seama. Unele lucruri nu tin doar de noi. Eu am incercat sa fac ceea ce tinea de mine.
A pus intrebarile: Ramona Florea
A raspuns: G. Stefanov
Mentalitatea oamenilor se schimba mai greu.
Treaba urata este ca travestitii in genul celor care apar la tv “pun paie pe foc”, iar omul simplu intelege ca asta inseamna gay; sa apara barbatii in fuste si nerasi, cu sutienul la vedere si etc.
Asa se loveste aiurea si in acei gay care isi vad de viata lor in pace si cu liniste.
Sunt confundate lucrurile!
Dar heterosexualii care isi violeaza fetitele sau isi bat nevestele sunt barbati in adevaratul sens al cuvantului?
Si ce inseamna pana la urma sa fi barbat?
Sa fim seriosi!
cam salbatici romanii astia…
Of…
Doua observatii.
Prima: Ce chestie domle, la ce organizeaza romanii contra-mitinguri! Pai la München nu am vazut pina acum demonstratii contra decit la chestii gen marsul extremistilor de dreapta de ziua lui Hitler. Iar de Christopher-Street-Day, adica de parada gay, in fruntea coloanei marsaluieste intotdeauna primarul general al orasului care, nu, nu e gay ca la Berlin.
A doua: Cine ziceati ca a raspuns la intrebari?? :-)) Nu pot decit sa va multumesc pentru implicare. Si sa amintesc de lipsa de implicare a comunitatii gay. Poate ca nu-i frumos din partea mea sa spun asta stind comod peste granita, dar impresia mea este ca romanii asteapta intotdeauna pe cineva sa vina din afara sa le rezolve problemele. La fel, dintre “gay and friends”, friends-ii par sa fie de multe ori mai implicati decit gay-ii, ceea ce mi se pare cel putin curios.
Vorbeam despre asta aici (http://pinkpong.stefanov.go.ro/gramo/?p=52), dar cred ca stiti deja.
Am comentat acest post, din greseala, la postul “Foste iubiri -Urme pe net” sau titlu similar.
In acest moment, in care pregatim marsul gay de simbata cealalta (23 mai), nu mai am de spus decit atit: si eu am avut sentimentul, la primul mars gay, ca e oarecum ca in decembrie 1989. Les grands esprits…
ce frumos!
si eu am fost la mars in 2004 – mi s-a parut foarte tare ca apar in poza aia foarte aproape de G, desi nu ne stiam in nici un fel la vremea aia (adica nici macar pe net). remember? cred ca v-am trimis poza… 🙂
la fel ca G, am simtit si eu ca trebuie sa fiu acolo. si chiar cred ca a contat, ca a-nsemnat ceva – pe de o parte faptul ca evenimentul a avut loc si, pe de alta parte, faptul ca am fost si eu acolo. ca am fost eu acolo a contat foarte mult pt mine personal.
@Julia Ok, dar aici e vorba si de felul in care aleg televiziunile sa prezinte stirile; un grup de oameni care isi cer drepturile nu fac rating, asa ca trebuie sa dam pe post ceva care sa impresioneze (sau: sa socheze, sa inflameze spiritele), chiar daca in felul asta, uneori, alimentam prejudecati si stereotipuri.
Dar e drept ca exista voci si in interiorul unor comunitati gay (nu stim cum e in ro) care spun: “De ce trebuie neaparat sa pastram T-ul din LGBT? Asocierea cu travestitii ne defavorizeaza, n-am putea sa renuntam la ea?”
Discutia e sofisticata. S-ar putea spune ca e vorba despre o asociere istorica – cine erau cei de la Stonewall riots? Gay, lesbiene si travestiti. S-ar putea raspunde ca asocierea e relevanta in America, dar nu si in alte tari. Si asa mai departe.
@joe da; sau poate suntem si noi de vina, ca nu ne ducem pe stadion, sa ne familiarizam cu genul ala de atmosfera 🙂
@vera: Am citit comentariul. Foarte tare!
@nada: aaaaaa, nu gasim poza! daca ne-ai trimis-o, am ratacit-o! 🙁 o mai ai? pliz? 🙂
sap dupa ea si, cum o gasesc, v-o şi trimit 🙂
A fost unul din cele mai emotionante momente din viata mea, stiu ca am aflat in ultima clipa de mars si am fugit de la festivalul national de teatru,chiar in timpul piesei in care jucam, ca sa ma alatur marsului.
those were the times!
Faza tare: asociatia Stonewall din Anglia este considerata transfobica, deoarece presedintele executiv (lesbiana feminista) este impotriva practicilor “gender bending”, mai pe sleau nu este de acord ca transsexualii sa isi faca schimbare de sex.
Organizatia continua sa apere vederile jurnalistei respective si i-a acordat chiar si un premiu in 2008, pentru implicarea in lupta pentru drepturile lesbienelor.
Insa sindicatele studentesti din facultatile britanice deja nu mai colaboreaza cu Stonewall si ii acuza ca si-au uitat radacinile
http://www.drpetra.co.uk/blog/?p=724
Concluzia: desi nu e nimic scuzabil in a marginaliza persoanele transgender, se intampla si la case mai mari 🙁
Din pacate exista animozitati in comunitatea gay, si daca in anii ’70 intreaga echipa LGBT avea un singur glas, in 2009 lucrurile s-au schimbat radical.
Intr-adevar, discutia despre T-ul de la LGBT e complicata. Iar prima ciudatenie este ca nici nu stim foarte exact daca T vine de la transvestiti sau de la transsexuali — doua categorii cu totul diferite una de alta. Apoi as mai zice eu (intr-un acces subit de originalitate filosofica) ca mai exista o diferenta intre travestiti si transvestiti, pentru unii hainele si accesoriile sexului opus fiind un pur amuzament cu anumite radacini culturale (pe care il regasim de altfel, fara conotatia sexuala, si in teatru, vezi Coana Chirita), pentru altii fiind o sursa sau conditie a satisfactiei sexuale.
In alta ordine de idei, gramo, tare as fi vrut si eu sa citesc comentariul “tare” al Verei, dar n-am reusit sa-l gasesc. Nu ne dati un link?
@nada multumim, speram ca nu e o bataie prea mare de cap!
@disco_dave: those were the times, indeed! multumim pentru informatii si pentru link-uri!
@Pinocchio: comentariul Verei e aici. Am inteles diferenta intre travestiul adoptat ca amuzament (oare vine din teatru? in teatrul grecesc antic, de pilda, toate rolurile, inclusiv cele feminine, erau jucate de barbati; piesele de teatru Kabuki erau jucate initial doar de femei, care jucau si rolurile de barbati, dupa care au fost jucate doar de barbati) si celalalt fel de travesti, desi in cazul acestuia nu ni se pare limpede ca rolul travestiului ar fi doar obtinerea unei satisfactii sexuale.
Ar putea fi vorba, de pilda, despre redefinirea propriei identitati de gen, nu neaparat in legatura cu activitatile sexuale (vreau sa ma simt femeie si cand merg pe strada, nu doar cand fac sex).
Hm, stiu eu? Daca travestiul implica redefinirea identitatii sexuale, atunci nu avem de a face cu transsexualitatea? Habar n-am, nu e specialitatea mea 🙂
Multumesc pentru link. Mda, senzatii tari. 26 de bombe… cam prea gogonata povestea ca sa anulezi un mars din cauza asta. Dar si cam mare amenintarea ca sa nu o iei in serios.
legat de transsexualitate, mi-a placut tare mult “she is a boy i knew” (http://www.imdb.com/title/tt1095496/), pe care l-am vazut la festivalul one world. eu cred ca transsexualitatea implica mult mai mult decat redefinirea identitatii sexuale – e mai mult vorba de gender, dupa parerea mea.
Eu v-as recomanda filmul Wild Side, o foarte buna ilustratie a discutiei de aici. Este unul din acele filme frantuzesti in care nu se intimpla mare lucru — in orice caz nu mai mult decit ce se poate intimpla in vietile unor oameni — dar cu un tragism sfisietor pus in niste imagini superbe.