Unii spun ca Ludwig Wittgenstein a fost cel mai mare filosof al secolului 20. Altii, bineinteles, nu spun asta. Anyway, azi e ziua lui de nastere, asa ca ne-am gandit sa-i dedicam un post.

Am putea, bineinteles, sa facem misto de el, spunand ca e tipul care a rezolvat toate problemele filosofiei. Si nu doar o singura data, ci de doua ori la rand. 🙂

N-o sa facem insa asa ceva. Ne-am gandit, in schimb, sa o rugam pe Gramo sa ne spuna pe scurt ce credea de fapt Wittgenstein (mai pe lung si in engleza ne-a spus alta data: 1, 2, 3, 4, 5).

Iar raspunsul, pe scurt si fara prea multe argumente, a fost ca Wittgenstein ar fi fost probabil de acord (spre sfarsitul vietii, cel putin) cu ideile urmatoare:

1) Limitele ultime ale realizarilor intelectuale ale omenirii sunt limitele limbajului nostru. Nu putem cunoaste sau intelege ceva care nu poate fi exprimat in limbaj. Nu putem rezolva nici o problema daca aceasta nu ia forma unei intrebari (sau a mai multor intrebari) in limbajul nostru.

2) Limbajul nostru s-a dezvoltat intr-o legatura stransa cu activitatile noastre de fiecare zi si nu poate fi privit independent de acestea.

3) Intrebarile filosofice traditionale (gen: “Care e sensul vietii?”, “Ce este real?”, “Cum ii putem raspunde unui sceptic care se indoieste ca omenii pot cunoaste vreodata ceva cu adevarat?” s.a.m.d.) apar atunci cand nu mai folosim limbajul asa cum il folosim de obicei sau, altfel spus, atunci cand incercam sa depasim limitele limbajului nostru (dar nu in felul in care fac asta poetii sau oamenii de stiinta).

4) Nu exista un singur fel in care poti corecta astfel de “derapaje”. (Wittgenstein insusi a incercat sa dizolve in feluri diferite mai multe intrebari filosofice care exprimau, dupa parerea lui, false probleme.)

5) O asemenea igiena intelectuala necesita o buna intelegere a limbajului si a modului in care acesta functioneaza.

6) Dar pentru o astfel de intelegere nu avem nevoie de o teorie filosofica a limbajului. (Wittgenstein insusi nu ofera nici o teorie filosofica, fiindca nu crede ca vreo “teorie filosofica” e posibila.)

7) Cu toate aceastea, lucrurile nu stau ca si cand viata noastra n-ar avea nici un sens, sau oamenii n-ar avea valori si principii, sau cunoasterea noastra n-ar fi posibila, sau totul ar fi un haos. Doar ca despre astfel de lucruri nu putem purta nici o discutie filosofica inteligibila. Totul e, insa, ok.

Dupa care Gramo a inceput sa spuna ca de fapt chestia de mai sus e o supersimplificare vulgara a conceptiei lui Ludwig Wittgenstein, ca daca tot ce afli despre el e doar atat, s-ar putea sa iti formezi o parere complet gresita si alte lucruri pe care n-am avut rabdare sa le ascultam, fiindca aveam de scris postul asta. 🙂