Daca nu stiti cum sunt povestirile scrise de Gramo, poate ar merita sa va lamuriti mai intai, fiindca altfel s-ar putea sa aveti asteptari nepotrivite vis-a-vis de asta. Dar faceti, desigur, ce vreti.
In imparatia de la capatul lumii traia un imparat. Normal, nu? Adica, ar fi ciudat sa existe o imparatie dar sa nu existe nici un imparat in ea. Doar daca tocmai a murit imparatul si nu are copii, iar oamenii de acolo inca nu stiu ce sa faca si sunt speriati si se sinucid pe capete tinandu-si respiratia sau folosind alta metoda ciudata care se foloseste la capatul lumii, in fine, treaba lor, noi nu ne bagam, dar ideea era ca imparatul nu murise, ci traia bine mersi si se plimba cu bicicleta prin parcul din curtea castelului.
Si cum se plimba el asa, vine la el un taran, fiindca imparatia era destul de ok si taranii aveau voie sa intre in parcul din curtea castelului si nu le zicea nimeni nimic si, oricum, si taranii erau ok si nu miroseau urat si nu ascultau manele si se spalau in fiecare zi.
Si zice taranul:
“Salut, nea Grigore!” – fiindca pe imparat il chema Grigore si nu-i placea sa i se zica “Maria Ta” sau alte prostii de genul asta, asa ca toata lumea ii spunea “nea Grigore”, desi era destul de tanar.
“Salut! Imi pare rau, dar nu stiu cum te cheama. Adica,… na, e un pic weird, tu stii cum ma cheama pe mine iar eu nu stiu cum te cheama pe tine, dar sper ca nu ti se pare prea aiurea sau ceva.” – zise imparatul.
“Aaa, nu, e ok,” – zise taranul – “nu te stresa, faza e ca voiam sa te rog sa ma ajuti cu o chestie.”
“Pai, daca pot sa te ajut, normal ca te ajut. Adica,… na, sunt imparatul, ar trebui sa ii ajut pe oameni si stuff” – zise imparatul, iar in sinea lui isi spuse: “bai, parca m-am tampit, am un tic cu ‘adica… na’, de unde dracu’ am luat faza asta?”
Dar taranul nu parea sa fie deranjat de ticurile verbale ale imparatului. El spuse:
“Pai,… uite, nea Grigore. Eram cu o tipa si era supermarfa, dar ea s-a imbolnavit de holera si a murit. Nu imediat, e drept. Mai intai s-a chinuit ingrozitor vreo cateva luni de zile. De fapt, poate nu era holera, poate era leucemie. Sau cancer?… De fapt, eu nu prea ma pricep la chestiile astea, sunt un biet taran. Dar ideea e ca a murit si de atunci n-am mai fost cu nimeni, adica nici n-am mai fost impreuna cu altcineva, nici casual sex n-am mai facut, nimic.”
“Pai de ce?” – intreba imparatul. Si adauga imediat: “Daca e ok sa-mi povestesti, bineinteles.”
Taranul continua: “Pai, fiindca eu sunt foarte timid si nu intru in vorba cu persoanele necunoscute si nu am nici un prieten, asa ca nu are cine sa-mi faca vreodata cunostinta cu o tipa, pe aia care a murit de holera sau leucemie sau whatever o stiam din copilarie, asa ca asta e, dar sa nu crezi ca vreau sa te rog sa-mi faci cunostinta cu o tipa, fiindca s-ar putea sa nu ne potrivim, tipele din zilele noastre sunt destul de pretentioase, iar cele de la curte probabil ca nu se uita decat la cavaleri si asa mai departe, deci nu despre asta e vorba. Si oricum, probabil ca o sa intalnesc eu la un moment dat o tipa si o sa fim impreuna, dar pana atunci chiar e nashpa daca nu mai fac sex cu nimeni.”
“Si despre ce e vorba?” – intreba imparatul.
“Pai, nea Grigore, ma gandeam ca pentru matale nu e greu, esti imparat si asa mai departe, daca ai vrea sa ne-o tragem diseara sau cand ai timp, ar fi superfain.” – zise taranul, usor jenat. Dupa care adauga imediat: “Adica, sa nu crezi ca o sa vin dupa aia in fiecare zi si o sa trag de matale sau o sa am vreun fel de pretentii sau o sa zic ca m-am indragostit si prostii din astea. Sunt om serios, stiu ca un imparat e ocupat, nu vreau sa te stresez.”
Imparatul intreba:
“Dar ti se pare ca sunt asa de atragator?”
La care taranul raspunse:
“Nea Grigore, esti ok. Ideea e ca esti singura persoana cu care pot sa vorbesc despre lucruri de genul asta, fiindca esti imparatul si e ca si cand te-as cunoaste si am putut sa vorbim fara sa ne mai prezinte nimeni unul altuia, apropo, pe mine ma cheama Viorel, deci nu-mi permit sa fiu prea pretentios in conditiile astea, dar esti chiar ok, adica n-o sa ma indragostesc de matale, asa cum ti-am spus, dar cred ca ar fi misto sa ne-o tragem intr-o seara, adica intr-una din serile astea, fiindca simt ca explodez. Asta daca nu ma gasesti respingator fizic, normal, si daca ai timp.”
Imparatul fu de acord, si chiar dori sa il ajute pe Viorel, in calitatea sa de imparat, chiar atunci, asa ca se dusera impreuna intr-un loc mai ferit din parcul din curtea palatului si facura casual sex.
Doar ca lucrurile nu s-au terminat asa. Imparatul si Viorel au devenit tot mai apropiati, tot mai atasati unul de celalalt, asa ca pana la urma au ajuns sa se casatoreasca si sa traiasca impreuna. Si au trait fericiti pana la adanci batraneti, si chiar au fost binecuvantati de Dumnezeu sa moara in acelasi timp, loviti de un fulger, in timp ce faceau sex, ca la inceput, in curtea palatului, fiindca tocmai isi aniversau 75 de ani de la intalnirea despre care v-am vorbit mai sus, asa incat nici unul dintre ei nu a trebuit sa traiasca singur, simtind lipsa celuilalt si asa mai departe, doar ca din cauza ca nu aveau copii n-a mai ramas nici un imparat, asa ca oamenii din imparatia de la capatul lumii au fost foarte stresati si s-au sinucis aproape toti tinandu-si respiratia si asa era sa se termine cu toata imparatia, dar pana la urma totul s-a rezolvat si apoi a venit o moda ciudata, toata lumea isi cumpara fulare visinii si le purtau si vara, dar chestia asta nu mai are nici o legatura, asa ca gata, asta e tot.
Pai de ce n-au adoptat un urmas? Adica,…na, π nea Grigore era imparatu’, putea sa dea o lege sa aibe voie :p
@Raluca Hippie: Probabil ca nu-si doreau copii. π
Si imparatia s-a transformat in fularie ? π
De cand nu mai sunt la moda armurile, fulgerele cam someaza.
@ Gramo, okay, da’ faza e ca atunci cand esti imparat, e cam responsabilitate de serviciu sa lasi un urmas…sau daca nu, macar sa dai o lege gen: ba, dupa moartea mea sa se faca republica. asta ca sa nu se sinucida lumea pe capete