Errr, da, in caz ca aveti nelamuriri, eu sunt pisica din poza aia de sus, din dreapta. Si cred ca am si eu dreptul sa ma exprim din cand in cand aici. Dar nu voua va spun sa ma pupati sub coada, ci unor copii de pe strada mea. Si ii numesc prost-crescuti fiindca chiar sunt asa.
Normal era, cand erau mici, sa ii certe stapanii (sau parintii, ma rog) atunci cand luau ceva care nu era al lor. Cum puneau laba pe un lucru care nu le apartinea, sa le spuna: “Nu e voie! Nu!”. Sau: “Foarte rau! Copil rau!”. Sau alte chestii de genul asta, pe un ton ferm si de fiecare data, fara concesii. E important sa inveti de mic sa respecti proprietatea altcuiva.
O sa vedeti imediat de ce spun toate astea.
Am lipsit la un moment dat vreo trei zile de acasa si dupa aia am primit cadou de la “colegii mei de garsoniera” o zgarduta si o capsula metalica in interiorul careia era un bilet cu un mesaj de genul “sunt o pisica ok, am fost castrata, stau la adresa cutare etc.” Asta ca sa nu ma eutanasieze hingherii aiurea, if you know what I mean.
Capsula avea doua parti, iar partea de jos era insurubata in partea de sus, care era prinsa de zgarda, dar era facuta special pentru pisici si catei si nu se putea desface singura. Va spun asta ca sa intelegeti ca n-am cum sa mint.
Nu aveam cum sa-mi pierd singura partea de jos a capsulei si biletul cu datele mele de identificare. Chestia aia nu poate fi desurubata de o pisica, ci doar de un om.
Iar acum sper ca intelegeti ca e absurd ca un adult sa fie interesat de ceva care atarna la gatul unei pisici. Doar un copil poate avea astfel de curiozitati. Dar nu orice fel de copil. Un copil prost-crescut, dupa cum spuneam, care a profitat de faptul ca sunt prietenoasa ca sa ma ia in brate, sa-mi distraga atentia, sa-mi desfaca jucaria aia de la gat si sa fure ce a putut fura.
Partea de sus a capsulei se desface foarte greu de zgarda, asa ca s-a multumit cu biletul si cu partea de jos, dar asta nu ma incalzeste cu nimic, fiindca partea pe care mi-a lasat-o nu mai e buna de nimic singura:
Deci aia era una dintre putinele mele “proprietati”. Mi-a ramas zgarduta, dar rolul ei era sa am unde sa pastrez capsula (da, noi, pisicile, nu avem buzunare). Nici macar nu e din aia anti-pureci. Si chiar nu inteleg la ce i-ar putea folosi micului salbatic chestia pe care mi-a furat-o.
El nu risca sa fie ridicat de hingheri de pe strada, desi poate ar merita, fiindca se pare ca n-are educatie nici macar cat o pisica.
don`t cry little kitty. Lumea e plina de oameni care au fost copii cu creier asmatic. uite, asculta asta si http://www.youtube.com/watch?v=CuDqHtAR6L8&feature=channel si multumeste la Doamne Doamne la pisici pentru colegii de garsoniera pentru ca sunt bine crescuti si te-au invatat sa scrii pe blog
si eu am un motan care iese din casa si am ales sa notez numarul meu de telefon pe zgardita. m-am gandit ca ceva la gatul pisicii poate atrage atentia copiilor. unii sunt mai periculosi decat masinile, cu parere de rau o spun…off
@chaos_and_smiles: ooo, dar Gramo-cat are experienta la scris pe blog! 🙂 ia uite aici si aici!
@puck: aaaa, da, e foarte buna ideea cu scrisul pe zgarda, o sa o aplicam si noi, 10x!
unii dintre copii sunt niste fiare… isi bat joc de animalele si chiar le omoara
saracuta de pisi… pisi a mea nu iese din casa, deci nu am problema asta; cred ca e si bine si rau sa o obisnuiesti sa stea doar in casa, dar poate e raul cel mai mic… sper, macar. atat m-am priceput…
zi mersi ca doar prost crescuti si nu ‘rai crescuti’, ca cine stie ce ii mai facea pisicutii
dar totusi, nu inteleg o chestie: ce cautai tu pisicutzo, singura la plimbare? atata lume fara inima acolo afara, iar tu te incumeti sa iesi…? offf
Poate ca era doar un copil micut, care a fost atras de partea de sus a capsulei ca de o jucarie, a desfacut-o si s-a jucat putin cu ea si dupa aia a aruncat-o pentru ca pur si simplu se plictisise de ea si s-a dus sa caute o alta jucarie. Bine ca ai scapat nevatamata, gramocat !
Eu cred ca un copil merita prezumtia de nevinovatie mai mult decat un adult.
Nu ar trebui să vă lăsaţi pisicile pe afară. Pot păţi tot felul de chestii. Mie mi-au dispărut vreo două aşa.
Eu nu aÈ™ avea încredere să-mi las pisica în stradă. Sunt prea multe pericole… AÈ›i avut noroc că nu v-au omorît-o.
Ce lume e aia in care pisicile nu se pot plimba singure pe strada ?
Oh my God I can’t believe this….
Scuze…O.K. e foarte deranjant ce a facut micul “monstrulet”…dar ITI DORESC SA AI UN COPIL SI DUPA ACEEA SA VORBESTI.
Salutare si…la mai mare!
P.S. In general urasc oamenii care arunca cu pietre in copii. De aceea promit ca nu voi mai vizita acest “sait”.