Mai intai, cum poti sa schimbi ceva in Romania ca parlamentar? Poti sa propui anumite legi noi sau modificarea unor legi existente, adica sa-i bati la cap pe ceilalti oameni din parlament sa discute despre legile respective, sa incerci sa-i convingi prin argumente sa voteze anumite propuneri si asa mai departe.
Pe de alta parte, poti sa sustii anumite programe economice in discutiile din interiorul partidului si (din nou) sa tragi de ceilalti oameni din partid sa aplice programele respective. Si sa votezi atunci cand se face bugetul.
Si poti sustine anumite puncte de vedere si in comisiile parlamentare in care lucrezi. Pe scurt, noi ne-am gandit in mare la cateva chestii economice si la cateva chestii legislative.
In ce priveste partea economica, am ajuns la urmatoarele concluzii: n-ar trebui sa creasca sub nici o forma impozitele, si nu ar trebui ca oamenii cu venituri mai mari sa fie impozitati diferit. Nu credem ca statul e capabil sa “imparta dreptatea sociala” sau ceva de felul asta.
In plus, ar trebui sa fie identificate si eliminate taxele redundante. Un exemplu. O parte din banii pe care ii platim la stat sunt folositi pentru subventionarea posturilor publice de radio si teve. Pe de alta parte, toata lumea mai plateste o data taxa radio pe factura electrica, si o multime de oameni platesc si o taxa tv.
Sunt mai multe cazuri de genul asta. Asta inseamna: multa birocratie, mecanisme paralele de strangere si distribuire a banilor publici s.a.m.d. Bad.
Toti trebuie sa platim impozite pe venituri si pe proprietati, dar dincolo de asta nu ar trebui sa existe un sistem de taxe atat de complicat. E drept, simplificarile ar putea duce si la reducerea unor fonduri de la bugetul de stat, dar asta e situatia.
Acum, in cazul in care nu vrei sa te imprumuti din afara si nu vrei sa apelezi la politici monetare dubioase (tiparesti mai multi bani ca sa ai la buget, fara sa-ti pese de inflatie), trebuie sa reduci cheltuielile.
Cum faci asta? Incerci sa nu mai cheltuiesti bani publici decat pe ceea ce este necesar si sa retragi subventiile statului, macar partial, din anumite domenii. Exemplu: servicii private in inchisori: cursuri, servicii medicale s.a. pe care detinutii sa le plateasca (daca vor) sau chiar inchisori in intregime private (vorbeam despre asa ceva aici).
La fel, banii publici nu ar trebui cheltuiti pentru educatie religioasa. Lasand alte argumente la o parte, nu e treaba statului sa plateasca pentru asa ceva. Educatia religioasa se poate face privat, la scoala de duminica. In genere, in afara banilor pentru cladiri sau monumente religioase care au o valoare culturala, statul nu are de ce sa plateasca bani pentru religie.
De asemenea, statul ar putea sa nu mai subventioneze decat partial cheltuielile de studii din invatamantul universitar. Adica da, asa cum e si in alte parti, toti studentii ar trebui sa plateasca o taxa de studii.
Cheltuielile ar putea fi reduse si reducand numarul cadrelor militare cu grade inferioare (subofiteri), reducand numarul parlamentarilor (parlament unicameral), reducand numarul functionarilor din administratie. De fapt, reducand, in genere, numarul functionarilor. O parte dintre ei ar putea fi inlocuiti de niste calculatoare, iar de unii nu va mai fi, pur si simplu, nevoie, daca vom scapa de birocratie.
Si am incerca sa tragem de oamenii care pot face asta sa faca restructurari masive, mai ales in domeniile care ni se par foarte importante – cercetarea, cultura si educatia.
O alta chestie. Poate aici nu se pot face economii, dar banii pot fi cheltuiti mai bine. In loc sa dea bani putini pentru anumite programe de protectie sociala, bani pentru care oamenii trebuie sa completeze o tona de acte, statul ar putea cheltui banii respectivi pentru a incuraja initiativele societatii civile in domeniile alea.
De pilda, noi n-am reusit sa luam indemnizatia de nastere. Era o hartogarie cumplita, banii nu erau foarte multi (200 de lei), am renuntat. In loc de cheltuieli din astea populiste, statul ar putea elimina indemnizatia respectiva si sa foloseasca banii pentru a sprijini proiectele unor ONG-uri care vor sa ii ajute pe proaspetii parinti sa se descurce mai usor.
Pe scurt, societatea civila poate sa rezolve singura anumite probleme sociale (da, inclusiv anumite probleme ale pensionarilor). Statul ar putea stimula economic implicarea societatii civile si a cetatenilor in asa ceva. Noi avem mai mare incredere in felul in care administreaza banii mai multe organizatii non-guvernamentale decat in felul in care sunt administrati banii publici de catre organizatiile de stat.
Iar daca mai raman bani publici, am insista ca acestia sa fie cheltuiti pentru a stimula proiectele ecologice si economia online.
Ultima chestie, care nu e strict economica. Una dintre problemele cele mai mari ale societatii noastre, dupa noi, e lipsa de comunicare intre clasa politica si cetateni.
Lucrurile stau cam asa. Noi n-avem timp sa aflam ce se discuta in parlament, ce legi se voteaza, cum mai e condusa tara. Pentru asta platim niste bani din buzunar. Ne-am dori, pentru banii astia, sa stea niste jurnalisti (cei platiti de stat, bineinteles) si sa urmareasca lucrurile si sa ne spuna si noua ce se intampla. Simplu, clar, intr-un limbaj accesibil. Si pe scurt. N-avem nevoie de n-shpe mii de posturi publice de radio si de televiziune cu mii de angajati. Vrem sa fim informati intr-un mod ok. Iar chestia asta nu se intampla deocamdata. Si din asta pierd si oamenii de rand, si parlamentarii.
Nu vrem sa ne lungim prea mult, asa ca o sa trecem la partea legislativa. Ce ne-ar interesa pe noi aici? Am vrea sa creasca libertatile si drepturile civile. Asa ca am sprijini legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex si reducerea varstei de vot la 16 ani. La fel, am vrea sa se discute din nou despre legalizarea prostitutiei si, indiferent de rezultatul votului, sa se discute public despre legalizarea drogurilor usoare, despre eutanasie si testamente biologice etc.
Pe de alta parte, legile existente contin anumite formulari neclare sau interpretabile si pot duce la abuzuri si ingradiri ale libertatilor. Ce inseamna, de pilda, “atentat la bunele moravuri”? Again, am incerca sa tragem de ceilalti parlamentari sa se uite la asemenea legi, sa gaseasca formulari mai bune si sa voteze modificarile.
Mai multe libertati civile, that is. Dar asta nu inseamna, in mod automat, o relaxare a tuturor legilor. Modelul occidental, asa cum l-am vazut noi, e asta. Exista mai multe drepturi si libertati civile, dar in acelasi timp legile care penalizeaza infractiunile sunt aplicate pe bune, fara concesii. Iar unele initiative vin in perechi. Legalizarea prostitutiei, de pilda, ar trebui sa vina impreuna cu multe masuri care sa reglementeze practicarea prostitutiei si cu legi severe si aplicate consecvent impotriva traficului de carne vie. Si asa mai departe.
In particular, am cauta sa sprijinim proiectele legislative prin care e eliminata discriminarea oricaror minoritati (chestia asta trebuie dublata de niste programe de informare si educare a populatiei, pentru a elimina prejudecatile cu privire la minoritati). Si probabil am fi de acord cu acordarea autonomiei administrative (nu si legislative) pentru anumite zone ale tarii (aici ar fi nevoie de o discutie mai detaliata, pentru fiecare caz in parte).
Iar acum ne apropiem de sfarsit. Nu stim in ce masura poate un parlamentar sa influenteze politica externa a tarii si de asta ne-am limitat la masuri economice si initiative legislative, dar daca am avea vreun cuvant de spus, am cere retragerea trupelor romanesti din Irak.
Cam asta e. Acum puteti sa dati cu rosii. 🙂 In orice caz, ne e clar ca un parlamentar nu poate face toate lucrurile astea fara sa aiba sprijinul partidului din care face parte. Si tot “programul” asta mai presupune un lucru. Presupune ca oamenii de pe strada sunt dispusi sa faca mai mult decat sa se duca intr-o cabina de vot o data la patru ani.
Iar acum suntem curiosi sa aflam ce cred alti bloggeri ca ar trebui facut in Romania. Ordinea e dupa ZeList, iar leapsa merge la: Zoso, Cabral, Vis Urat, Ciutacu, Dan, Arhi, Piticu, Petreanu, Şuţu, Jeg, Subiectiv, eCostin, Chinezu, Adi Ciubotaru, Moshe & Mordechai, Vivi.
LE: Raspunsul lui Adi Ciubotaru il puteti vedea aici. Nu stim din ce motiv nu merge trackback-ul intre noi si el. 🙁
LE2: De la Adi leapsa a ajuns la Chestii livresti. Merita sa cititi ce scrie si acolo.
Multumesc de bagarea-n seama, da’ nu stiu cum sa conduc o tara. Daca as fi banuit ca stiu, acum eram candidat. Asa ca raman la ziarul si (probabil) la televiziunea oligarhului, sa enervez lumea buna 🙂
P.S. Bun program electoral, da’ olecuta cam elitist pentru .ro 🙂
@Victor Ciutacu: nici noi nu ne pricepem la condus, probabil ca am facut si gafe in post (vorbind si despre chestii care nu intra in atributiile unui parlamentar or something); si ne e clar ca nici unul dintre partidele existente nu ar sustine un astfel de program, asa ca nici noi n-o sa ne bagam in politica prea curand. 🙂
am zis insa ca merita sa incercam, macar, sa deschidem o discutie despre lucruri de felul asta, fiindca de interminabilele discutii blegosferice despre mersul la vot vs. statul acasa ne-am saturat pana peste cap.
p.s.: despre televiziune: noi incercam sa ne ferim sa judecam pripit oamenii si televiziunile private 🙂
damn, care dintre voi candideaza?
foarte misto scris postul, dar nu stiu daca sunt printre oamenii potriviti sa raspunda la o astfel de intrebare, zic si eu ca varu’ victor: daca stiam ma bagam in politici.
Bravo. Eu v-as vota. Sincer.
Candidati?
Pingback: Cum aş conduce ţara… « Picătura chinezească
@de ce? si @Adrian: nu candidam 🙂 explicatia pentru postul asta se gaseste aici si aici.
Bravo. De acord cu multe lucruri din lista, iar la unele nici nu ma gandisem. Altele dunt diferite, de exemplu eu am propune ca statul sa nu se mai implice in viata privata a cetatenilor.
Exemplu: in Suedia, daca un cuplu se duce la primarie si completeaza un simplu formular in care scriu ca stau impreuna si vor sa fie recunscuti drept un cuplu stabil, au aceleasi drepturi si obligatii ca un cuplu casatorit.
Si intr-adevar, mai putina birocratie… aproape un vis.
@Ale: pai nu vedem lucrurile diferit; nici noi nu vrem ca statul sa se implice in viata privata a cetatenilor; chestia cu “bunele moravuri” (care era doar un exemplu) e legata de asta, fiindca formularea prezenta a legii permite astfel de intruziuni;
si uitasem o chestie: ar fi nevoie de niste un sistem coerent de penalizari, care sa fie aplicate in mod consecvent; nu doar pentru parlamentarii care chiulesc, ci si pentru ceilalti oamenii platiti din bani publici care nu-si fac treaba.
Pingback: Cum as conduce eu Rromania » ARHI
Numa’ aşa, umpic de pe tuşă, despre România reală în contextul primelor paragrafe, alea cu discutatul proiectelor de legi: aşadar, in real life, treaba merge cu “roagă’l pe Hrebe”; restul e deja “marele combinator” 😀
Oh-la-la-laaaa… E o leapşa cât toată istoria 🙂 Mă gândesc la una-două priorităţi, dar tot ce-mi vine în minte acum e o dictatură militară 😀 Aha, deci asta se exclude? Okay, atunci să caut altceva…
De acord. Penalizari adevarate, nu baloane de sapun pt stirile de la ora 7 si gata, in doua zile, romanul prost uita de absenteism si se face ca ploua.
Daca ati candida vreodata, votul meu il aveti garantat. 😀
“-Ce ai face cu banii daca ai la loto?
-Cumpar o dacie!
-Si cu banii ramasi?
-Mai cumpar o dacie!
-Pai bine, si cu restu1?
-Mai iau o dacie.
-Si daca nu castigi?
-Vand Daciile” (Vacanta Mare)
Cam asa se calculeaza bugetele anuale in romanica. Sursa problemei bugetului in tara noastra este strangerea fara cap a taxelor si impozitelor sub 20-30 sau chiar mai multe forme.
Cred in primul rand ca nici guvernul nu mai stie cate taxe se platesc in romania si din pricina asta nici nu se poate calcula exact.
Solutii sunt mai multe:
-una dintre ele ar fii descentralizarea si anume strangerea tuturor taxelor la nivel zonal si folosirea banilor strict pentru ce au fost colectati. In niciun caz nu nu este corecta folosirea banilor stansi pentru asigurarile de sanatate pentru alte scopuri.
-o alta solutie ar fii sa se micsoreze numarul taxelor fara a micsora suma totala. Adica ok, iei 30% din salariul meu dar nu-l mai imparti atat. Nu-mi spune ca dau o suma pt asigurari de sanatate/sociale si apoi sa strangi toate fondurile la finante. E inutil, consuma bani si timp.
Nu sunt in masura si nici nu am pregatirea necesara sa comentez mai mult ramura financiara a situatiei. Tocmai de asta poate ca nu inteleg un lucru:
Eu lucrez la o companie privata. 16% din venitul meu brut merge la stat sub forma de impozit pe venit. Din aceasta suma am inteles ca eu platesc salariul bugetarilor care la randul lor platesc 16% din venitul lor lunar pentru aceeasi cauza. la fel pensionarii care primesc o pensie mai mare decat un prag X.
Eu vad lucrurile in felul urmator: Bugetarii (si un numar de pensionari) platesc impozitele din banii mei. In concluzie, eu platesc impozitul meu , impozitul bugetarilor si impozitul acelor pensionari… O fii corect asa?
De ce nu candidati? Eu zic ca ati avea succes…
@C: ok, dar daca ii bati in fiecare zi la cap pe ceilalti parlamentari si daca mai ai si sprijinul oamenilor de pe strada, nu se poate sa nu schimbi nimic; pana la urma tot ii poti convinge sa discute anumite chestii, sa ia niste decizii s.a.m.d.
@Someone: Nu se exclude nimic. 🙂 Pentru noi, “dictatura militara” insamna “luarea deciziilor in parlement functioneaza prost – se taraganeaza lucrurile, nu se discuta serios, sau se iau decizii in functie de jocuri de interese politice si nu in functie de argumente rationale s.a.m.d. am nevoie de o guvernare in care deciziile sa fie luate rapid si eficient si n-am incredere ca viitorii parlamentari sunt capabili sa faca asta”
Dar dincolo de felul in care se iau decizii, se adopta legi sau programe economice, ramane asta: ce legi? si ce programe? 🙂
p.s.: Asteptam cu mare interes parerea ta.
@Ale: looooool! 🙂 noi inca speram ca la un moment dat vor aparea candidati pe care sa-i platim (prin impozite) ca sa faca exact lucrurile pe care ne-am dori noi sa le facem (si in care sa putem avea incredere ca or sa incerce, macar, sa faca lucrurile alea)
@KAt: nici noi nu ne prea pricepem, dar asta a fost si intuitia noastra: ca exista prea multe taxe si ca in unele cazuri platim de mai multe ori pentru lucruri asemanatoare;
alt exemplu decat ala cu televiziunea ar fi asta: angajatii platesc bani pentru asigurarile sociale (din impozit), dar pe langa asta trebuie sa plateasca si angajatorul vreo trei taxe diferite tot pentru asigurarile sociale (am cautat o gramada pana am gasit chestia asta)
si da, pare ciudat si faptul ca impozitele platite de bugetari din salarii sunt platite, pana la urma tot din retinerile salariale ale nebugetarilor;
dar asta pana la urma pare sa revina la un singur lucru: nebugetarii platesc mai putin pentru salariile bugetarilor decat spune statul, fiindca o parte din banii pentru salariile alea sunt de fapt retinuti sub forma de impozite si folositi pentru altceva 🙂
@teambuilding: ti-am raspuns in postul urmator 🙂
Pingback: Cum aş face eu conopida varză şi castravetele jumări « Moshe & Mordechai blog
Pingback: Inca un sir de raspunsuri at Gramo`s World
Eu mi-as dori ca reprezentativitatea cetatenilor sa tina cont si de gen. De vreme ce femeile sunt jumatate din umanitate, iar la noi in tara jumatate din cetatenii cu drept de vot, jumatate din contribuabilii la buget, jumatate din beneficiarii legilor, de ce politica este facuta in proportie de 90% de barbati?
Nu e vorba doar de o simpla scapare, de multe ori legile sunt facute de barbati fara a tine cont de interesele si nevoie specifice femeilor. Nu e o intamplare faptul ca de abia in 2002 legile din Romania au sanctionat explicit violul marital. Un Parlament format din 90% femei n-ar fi scapat din vedere asta, never.
Sau faptul ca in cazul prostitutiei, e pedepsita prostituata nu si clientul. Clientul, vezi Doamne, e protejat de lege si are dreptul. Si mai sunt si altele./
@medusa: de acord cu tot ceea ce spui; cand vorbeam despre discriminari, ne gandeam si la discriminarile de gen; iar cand vorbim despre prostitutie, nu ne gandim niciodata doar la prostitutia feminina; avem o singura problema, inca nu stim cum ne raportam la propunerea de a asigura reprezentativitatea femeilor (si barbatilor) in parlament printr-o lege; trebuie sa ne mai gandim la asta.
@ gramo, exista in f multe tari un mecanism numit cote de reprezentare” (in engleza “gender quotas”). Se fixeaza niste cote de reprezentare pe criterii de gen, sa zicem, minim 20% femei in Guvern si Parlament, sau 40%, depinde de la caz la caz. Sistemul functioneaza, atentie, in peste 100 de tari. Se fixeaza fie prin normele interne ale unui partid (adica un partid, sa zicem PNL, decide ca din candidatii sai, obligatoriu 30% sa fie femei), fie prin legea electorala obligand toate partidele (asa functioneaza de ex.in maj tarilor din America de Sud, dar si in Europa, Asia). Exista si in Franta din cate stiu eu, in timp ce in Anglia exista doar in interiorul Partidului Laburist. Culmea, in actualul program de guvernare al PD-L exista aceasta propunere, pt cote de 30% incepand cu legislatura viitoare, desi nimeni n-a deschis subiectul.
E un mecanism super interesant de urmarit in tarile unde s-a dezbatut. Cert e ca a dat roade. Uite si un link http://www.quotaproject.org/aboutQuotas.cfm
Pingback: Cum as conduce tara (leapsa) » visurat.ro
Ma inclin, cu tot respectul, pentru intrebare.
Ideea este simpla insa, nu as fi bun sa guvernez o tara, insa cu siguranta m-as descurca mult mai bine ca primar de sector (la mine la 4).
Overall, problema noastra este ca nu avem politicieni “de meserie”, avem fel de fel de combinatori care nu vad viata decat in segmente de 4 ani, cu cate un hop de trecut la finalul fiecarei perioade.
Programul vostru e bun… as inclina sa spun “prea bun” pentru o Romanie care se bucura la peste decedat la punga ca si pomana electorala.
Inca nu am ajuns acolo, si nici nu vom ajunge pana nu ne vom organiza in asa fel incat sa devenim o presiune constanta pentru combinatorii cu fotolii comode pentru terapii de somn in plen.
Pingback: Scrisoare catre Partidul National Liberal at Gramo`s World
Pingback: Cum aş conduce ţara (leapşă) at Adrian Ciubotaru