Deci aveam niste carti pe care nu le mai foloseam si ne-am gandit sa nu le dam la reciclat hartie, ci sa le “lasam mostenire” altor oameni (carora le-ar putea folosi). Am luat o mana de carti, le-am facut poze si am scris postul asta.

Oamenii au raspuns pe net, dar cand a fost vorba sa si ia cartile, lucrurile s-au complicat. Unii n-au mai raspuns la mail, altii n-au mai venit sa le ia, altii au venit fara sa fi confirmat inainte, altii le-au primit prin posta si n-au mai anuntat ca le-au primit etc.

Am mai facut o incercare, dar intre timp ne-am gandit la toata povestea. Ne-am dat seama ca nu suntem doar noi in situatia asta. Si alti oameni ar putea sa prefere sa dea cartile pe care nu le mai folosesc, in loc sa le trimita direct la reciclare.

Totusi, cand tot ceea ce vrei e doar sa-ti eliberezi biblioteca de anumite carti, nu prea esti dispus(a) sa bati orasul de o multime de ori ca sa te intalnesti cu alti oameni care ar dori sa ia cartile alea. Ne-am gandit ca mult mai simplu ar fi daca ai putea sa lasi cartile intr-un loc public, sa anunti ca le-ai lasat acolo, dupa care cei interesati sa poata trece pe acolo si sa le ia.

La ceva asemanator s-a gandit si Ariel, asa ca dupa mai multe discutii pe mail si live, am lansat impreuna ideea respectiva (noi aici si aici, el aici si aici).

Pe el l-au contactat oamenii de la Ramayana Cafe, dupa care am vorbit si noi cu ei, iar Gramo-girl a mers impreuna cu Ariel acolo, au vorbit etc. Ramasese sa ne gandim impreuna la cateva reguli simple pentru utilizarea raftului de acolo (gen: “nu aduceti carti nashpa, care nu le-ar putea fi utile altor oameni; nu luati carti de care n-aveti nevoie”).

Comunicarea n-a mai functionat insa foarte bine.

Ariel a scris dupa aia un post (no trackback, no Gramo, no nothing), iar cei de la Ramayana Cafe au scris si ei unul in care spun ca “Ideea se datoreaza unui tanar plin de initiative de pe blogul ‘am doar 18 ani’.” si ii multumesc lui Ariel.

Dar astea sunt detalii nesemnificative. Important e ca exista un raft si ca poate fi folosit. Asa ca o sa ducem si noi tot acolo cartile pe care le-am tot carat dintr-o parte in alta asteptand sa ne caute cei care promisesera ca le vor lua (multumindu-i, bineinteles, lui Ariel pentru idee).

Si o sa asteptam sa mai apara si alte rafturi. La “Pe baricade“, de pilda, exista deja un raft cu reviste foto, dar am observat ca ar mai fi loc si pentru un teanc de carti (ne-a promis Nihasa ca o sa-i intrebe pe proprietari daca se poate face ceva).

Mai exista sala de lectura a teatrului Act, o sa incercam sa vedem daca putem vorbi cu cineva de acolo, poate apare vreun raft intr-o biblioteca din centru (daca vede cineva anuntul de pe ProLibro), poate mai aveti voi idei…

Sa vedem ce se mai intampla! 🙂

p.s.: Daca aveti carti pentru copii pe care nu le mai folositi, puteti sa le duceti / trimiteti aici.