Ajunsesem la concluzia ca e util sa distingi intre a te simti intr-un fel si a fi in felul ala.
Acum ar putea spune cineva: “pai bine, ce mare lucru? stiam si pana acum ca una e sa auzi o voce si alta e sa-ti vorbeasca o persoana reala”.
Sunt insa oameni care au sustinut ca nu e nici o diferenta intre astea doua. Sau, in fine, diferenta revine la: “cand iti vorbeste o persoana reala nu auzi doar o voce, vezi si un corp s.a.m.d., dar toate chestiile respective sunt tot din categoria ‘a simti’.”
Asta poate suna aiurea, ok. Dar atata timp cat pastrezi distinctia, se pare ca ajungi la probleme de genul: “ok, asa simt eu lucrurile, dar daca in realitate nu sunt asa cum simt eu?” Sau: “cum sunt lucrurile in realitate, din moment ce eu nu am acces decat la ceea ce simt eu?”
Deci cum stau lucrurile pana la urma? E bine sa distingi intre “eu simt asa” si “asa stau lucrurile”, sau nu e bine?
Sau uneori e bine, iar alteori nu? Dar atunci, cand e bine, si cand nu?
Hai sa ne uitam la un exemplu. Daca un om spune “simt ca ma doare capul”, e ca si cand ar spune “ma doare capul”. Intre astea doua nu pare sa fie nici o diferenta.
Daca eu ii spun cuiva, dupa ce-i trag o lopata in cap, “e clar ca acum te doare capul”, iar el imi raspunde “nu, nu simt nimic”, n-are rost sa ii spun “ok, poate nu simti nimic, dar in realitate te doare”.
In cazul asta, daca el spune ca nu simte nimic iar eu spun ca il doare, se pare ca totusi ne contrazicem. Iar el, daca e sincer, are dreptate. End of story.
Alt exemplu. Un tip spune ca aude o sirena, iar eu ii spun ca nu vad nici o masina pe strada.
Acum s-ar putea spune: “e adevarat ca el aude o sirena, dar e adevarat si ca tu nu vezi nici o masina pe strada; voi nu va contraziceti, dar de obicei nu se intampla asa; pe strada fie e o masina, fie nu e nici una; putem verifica; mai intrebam eventual o persoana, coboram sa vedem etc. la limita, s-ar putea sa descoperim ca exista sirene invizibile.”
Si avem si cazurile de dinainte: “ma simt sanatos” /vs./ “esti bolnav” s.a.m.d. One more time, cand e bine sa distingi intre “eu simt asa” si “lucrurile stau asa” si cand nu?
nu stiu daca poti afirma vreodata cu certitudine ‘lucrurile stau asa’. m curand, ar fi ceva de genul ‘am suficiente motive sa cred ca lucrurile stau asa’ – si sa fii gata, atunci cd te intreaba cineva, sa-i spui care sunt motivele astea.
cred ca asta ne-ar scapa de o groaza de probleme 🙂
ref la distinctia dintre ‘a te simti cumva’ si ‘a fi intr-un fel’ – na, eu pot sa spun ca ma doare capul (ca sa folosesc ex tau) dar asta nu inseamna neaparat ca sunt bolnav. chiar daca ma doare capul f des si unii ar spune ca am migrena cronica. ‘a fi intr-un fel’ mi se pare un fel aparte de conceptualizare, f generala, care s-ar putea sa nu tina, pt ca f rar are baze suficiente.
pot sa spun ‘ma simt om, in sfarsit’ – dar asta inseamna, daca am parafraza, nu ca ‘sunt om’ (ceea ce stiam inainte) dar ca ‘in sfarsit, am fost tratat intr-un mod pe care il consider corect / justificat / care imi place’.
in sensul asta, cred ca tb analizat si modul in care folosesc oamenii cuvintele, m ales cuvinte asa de generale ca ‘a (te) simti’ sau ‘a fi’. si totul e situational, cred 🙂
@khora: noi (g & ramo), cel putin, suntem pe deplin siguri ca n-am ajuns niciodata, de cand ne-am nascut si pana acum, in spatiul cosmic; n-avem nici un motiv sa credem altceva, iar scenariile “filosofice” pe tema asta nu ne spun nimic.
n-am inteles ce vrei sa spui cand vorbesti despre durere de cap si boala; in post ideea era ca nimeni n-o sa spuna “simt ca ma doare capul, dar nu ma doare cu adevarat” (sau: “mi se pare ca am o durere de cap, dar n-am o durere de cap”)
de acord la “ma simt om” / “sunt om”; diferenta, in cazul asta, e limpede – “simt” nu mai e folosit pentru a vorbi despre senzatii;
iar la sfarsit n-am inteles ce vrei sa spui prin “totul e situational”; cumva, ceva de genul “totul depinde de contextul in care vorbim”?
a spune ‘lucrurile stau intr-un fel’ si ‘lucrurile s-au intamplat asa’ mi se par lucruri diferite. ‘lucrurile stau intr-un fel’ seamana m mult cu o judecata despre lucruri, pe cand ‘lucrurile s-au intamplat asa’ e o naratiune.
faza cu durerea de cap nu se referea la exemplul vostru – e m mult o frustrare de-a mea cu migrena, si am facut legatura cu asta in baza a ceea ce ati scris
faza din final – da, am vrut sa spun ceva in sensul asta, dar ‘totul’ nu in sens de fapte, dar de interpretari 🙂
@khora: got it, 10x pentru lamuriri! foloseam “lucrurile stau intr-un fel” in locul tuturor afirmatiilor despre unor situatii, evenimente, intamplari etc. sigur, o descriere e altceva decat o naratiune;
dar “lucrurile stau intr-un fel” e ceva de genul “nu mi s-a parut mie, chiar asa era:…” – iar apoi poate urma o descriere sau o naratiune sau altceva.
ok, poti sa spui ceva de genul ‘sa iesi cu x, y sau z e naspa’ – si asta ar fi o afirmatie de genul ‘lucrurile stau intr-un fel’. daca ai spune ‘m-am simtit f naspa cand am iesit ult oara cu ei, si nu m vreau sa m ies cu ei’ – asta ar fi m curand un fel de explicatie a unor sentimente pe care le-ai avut. daca ai povesti ce lucruri au facut ei si ti s-au parut naspa, asta ar fi deja o naratiune:)
primul tip de afirmatii mi se par prea categorice – si sunt un fel de interpretare a unei situatii ca si cum ai detine adevarul in ultima instanta. si sunt diferite si de afirmatiile de genul ‘sunt sigur de asta’ – pt ca ‘sunt sigur’ se refera la niste convingeri, pe cand ‘lucrurile stau asa’ – direct la niste fapte, ceea ce face lucrurile un pic m dificile.
vrei sa continuam discutia in sensul asta?