“Multi spun ca sunt un golan / Dar cand esti tu langa mine ma simt un gentleman” – asta se aude de la radio 🙂
Daca asta conteaza, cum te simti,… cam naspa. 🙁 Fiindca degeaba te simti un gentleman daca nu esti, bai tarane!
Asta e valabil si pentru: “inteligent(a), competent(a), moral(a) s.a.m.d.” Una e sa te simti asa si alta e sa fii asa. Dar uite un caz in care s-ar putea spune ca nu e nici o diferenta intre cum te simti si cum esti: “viu/vie”.
Cum ar putea sa-mi arate cineva ca nu sunt vie daca ma simt vie?
But then, again, o batranica s-ar putea simti vie cand croseteaza, dar alti oameni n-ar spune ca ea e vie.
Aici nu e vorba de nici o disputa. S-ar putea spune: “daca prin a fi viu intelegi a te simti viu, atunci ea e vie, din punctul ei de vedere, fiindca asa se simte; daca prin a fi viu nu intelegi o anumita stare psihica si ii numesti vii doar pe oamenii care fac ‘lucruri pline de viata’ (oricare ar fi ele, dar excluzand crosetatul), atunci ea nu e vie.”
Iar apoi s-ar putea raspunde: “Dar lista aia de lucruri pline de viata cum a fost facuta? Nu pornind de la faptul ca majoritatea oamenilor, sau majoritatea oamenilor a caror parere conteaza, se simt vii atunci cand le fac?”
Dar sa presupunem ca nimeni nu s-ar simti viu cand face bungee. Ce importanta are asta? As putea spune, de pilda: “un om e viu atunci cand face chestii care iti cer curaj, indiferent cum se simte”.
Si iar s-ar putea raspunde: “dar nu cumva ai introdus curajul in discutie tocmai fiindca, cel putin la inceput, cand oamenii faceau chestii curajoase, se simteau mai vii?”
Asa ca acum vreau sa tai toata discutia asta. Prin urmare, o sa spun asta:…
Fuck, au inceput unii sa vorbeasca cu voce tare la masa de alaturi, nu mai pot sa ma gandesc la nimic. 🙁
One day later: Ideea era ca poti distinge intre cele doua. Iar distinctia e conceptuala. Una e sa vorbesti despre starile psihice pe care la are cineva, si alta sa vorbesti despre ce face.
Chiar daca ar exista o corespondenta perfecta, tot ar fi vorba despre doua chestii diferite. Si nu conteaza ce a fost mai intai sau care e cauza si care e efectul. Important e sa vezi diferenta si sa iti dai seama in ce sens vorbesti.
Daca tu spui ca esti implinit, fiindca te simti implinit, iar eu spun ca nu esti implinit, fiindca viata ta e departe de ceea ce s-ar numi in mod obisnuit o viata implinita, vorbim despre doua lucruri diferite. Nu ne contrazicem decat in aparenta.
Citind ce ai scris, mi-am amintit de existenta unei boli neurologice numite “anosognosie”. Cei care au boala asta nu-si pot da seama ca unt bolnavi, chiar daca li se arata clar ca au probleme. De exemplu, exista indivizi cu un brat paralizat care pretind ca ei nu au nicio problema cu membrul respectiv, in ciuda tuturor dovezilor care li se aduc si in ciuda imposibilitatii, constatate de ei insisi, ca nu pot misca bratul atunci cand vor. Se simt sanatosi, desi nu sunt. Dar pare ca este legitim sa ii contrazici.
@Ovidiu: Ok, dar ca sa ii contrazici ar trebui sa le spui: “Nu, tu nu te simti sanatos, doar ti se pare ca te simti asa.” Dar n-ai de ce sa spui asta. Omul respectiv se simte sanatos. Ceea ce-i spui tu e ca nu este sanatos. Iar cu asta nu-l contrazici.
Pana la urma, asta era toata ideea. Daca accepti diferenta dintre “a te simti X” si a “a fi X”, poti evita tot felul de discutii inutile in contradictoriu.
Ultimul comentariu m-a facut sa inteleg mai bine ideea articolului. Dar totusi, eu simt ca de multe ori tocmai din discutiile contradictorii ajungi sa intelegi unii oameni, ceea ce gandesc, ce simt, si ce sunt. Sincer nu le consider de fiecare data inutile. Da, discutie in contradictoriu, inutila, ar fi despre culoarea unei masini care nu apartine nimaniu, de exemplu.
oricum ceea ce conteaza e ceea ce esti tu…
@cristi: de acord ca discutiile in contradictoriu sunt utile; e foarte fain sa iti confrunti un punct de vedere cu puncte de vedere diferite, incompatibile cu al tau, sa incerci sa iti sustii parerea cu argumente, sa critici parerile opuse s.a.m.d.
dar pentru asta trebuie sa discuti despre acelasi lucru; cand eu spun ca tu esti bolnav iar tu spui ca nu te simti asa, nu discutam despre acelasi lucru; nu avem puncte de vedere incompatibile; daca ii dam inainte si ne contrazicem, nu avem mare lucru de castigat dintr-o discutie de genul asta; in loc sa pierdem timpul cu asa ceva am putea discuta despre o chestie cu privire la care chiar avem puncte de vedere diferite. 🙂
In cazul bolnavului de mai sus, cred ca lucrurile ar fi mai clare nu spunand ca il contrazicem, ci spunand ca punem in discutie intemeierea parerii lui despre sine (anume ca este sanatos). Interesant este faptul ca acesti oameni nu prea pot fi convinsi ca sunt bolnavi. Se intampla sa accepte pentru o foarte scurta perioada ca este ceva ciudat cu ei (de obicei, atunci cand li se cere sa miste membrul bolnav si sunt obligati sa accepte ca nu pot, nu accepta neaparat ca sunt bolnavi, ci prefera sa creada ca e ceva ciudat ce ar putea fi cercetat mai departe), dar apoi uita si revin la parerea anterioara.
Dar, lasand cazurile medicale la o parte, nu putem pune problema in felul acesta? De exemplu, unul se simte gentleman fara sa fie. E plauzibil sa credem ca simtindu-se gentleman, va crede ca este gentleman. In acest punct cred ca putem interveni atacand parerea lui.
Pe de alta parte, daca se simte intr-un fel, dar nu crede ca este in felul acela, se poate incepe o discutie despre ceea ce este mai important: sa te simti intr-un fel sau sa fii intr-un fel anume.
Pingback: A fi - a (te) simti - continuare at Gramo`s World