De ce m-aş duce să votez pe unu pe care îl sprijină un comunist (că asta este Iliescu şi tot partidu lui, nu e insultă, e un adevăr) şi un nebun (care mai acu o săptămînă a făcut criză în televizor şi nici nu se mai jenează acuma să-şi afirme bucuriile apuse legate de comunisti). Adică ce fel de om sînt eu să votez ce susţin ăştia doi?
Gramo are cateva observatii legate de asta. Fara nici o legatura cu politica sau vreo optiune politica.
Chestia cu sustinerea pare sa functioneze cam la fel ca si chestia cu apelul la autoritate. Iar apelul la autoritate poate functiona (uneori) atunci cand vrei sa sprijini o idee, dar nu functioneaza atunci cand vrei sa o critici.
Exemplu: pot sa ofer oarecare sprijin ideii ca exista extraterestri facand apel la autoritatea unui om de stiinta reputat care a sustinut asta. Dar nu pot sa incerc sa arat ca nu exista extraterestri spunand ca asta au sustinut niste oameni de stiinta cu o reputatie proasta.
Niste sarlatani pot impartasi niste convingeri care sunt corecte. Din observatia ca niste oameni inculti, prosti, varza s.a.m.d. sustin o idee nu reiese ca ideea respectiva ar putea fi gresita. Altfel spus, din “apelul negativ la autoritate” nu iese nimic.
Daca spun ca un om a carui judecata (in domeniul respectiv) o apreciem sustine ca Vasile ar putea fi un bun primar, prin asta argumentez ca Vasile ar putea fi un bun primar. Argumentul meu e slab, dar e totusi un argument. Daca spun ca un om pe a carui judecata nu prea punem pret sustine ca Vasile ar putea fi un bun primar, n-am argumentat ca Vasile n-ar putea fi un bun primar.
Am facut, in cel mai bun caz, o greseala de gandire (negarea antecedentului). Schema e urmatoarea.
Mai intai vine rationamentul corect:
Observ ca de cate ori pisica se intoarce acasa schiopatand, s-a batut (imi spun vecinii etc.). Imi zic: “Daca vine schiopatand, atunci probabil ca s-a batut”. Apoi observ, intr-o alta zi, ca vine schiopatand acasa, de unde trag concluzia (fara sa-i mai intreb pe vecini) ca probabil ca iar s-a batut.
Apoi rationamentul gresit:
Cred acelasi lucru ca si inainte – “Daca pisica vine acasa schiopatand, atunci probabil ca s-a batut”. Aud miorlaiala pe afara si ma intreb daca nu cumva pisica mea se bate. Cand pisica se intoarce acasa observ ca nu schioapata, de unde trag concluzia ca nu s-a batut.
In ambele cazuri m-as putea insela, bineinteles. Doar ca in primul caz, daca ma insel, e fiindca una dintre premise e falsa. In al doilea, daca ma insel, e fiindca am facut o eroare de gandire.
Long story short, cand discut despre “Vasile e un bun primar” n-are de ce sa conteze ca asta sustin si niste oameni nashpa. Oamenii varza ar putea sustine o chestie corecta (probabil din motive complet aiurea).
sunt de acord cu tine în raţionament. iar cei care nu se duc la vot pentru că îşi aduc tot felul de scuze, nu au niciun fel de scuze. dute băi românule să votezi dacă vrei să schimbe ceva! poate că următorul va face treabă. dacă nu, poate face următorul şamd. să aştepţi să se întâmple ceva fără să faci nimic este o prostie românească periculoasă şi dăunătoare.
Bai, sa stiti ca eu va multumesc pentru ca ati scris postul asta, chiar mi-a facut bine sa citesc si aveti dreptate.
Mi s-a mai luat o bucata de ceatza de pe ochii logicii, ceea ce este foarte util si frumos.
🙂
O observatie: daca un om de cea mai joasa calitate ma sustine nu inseamna ca eu sunt un om de joasa calitate. Afirmatie corecta. Daca eu stiu ca ma sustine in mod public si nu ma disociez de aceasta sustinere inseamna ca nu imi displace ca eu sa fiu asociat cu acea persoana. Deci, intr-un mod indirect, ma asociez cu acea persoana pentru a obtine anumite avantaje (de exemplu voturi).
Altfel spus: simplul sprijin primit de la un xenofob, antisemit, rasist, etc. nu ma transforma in xenofob, antisemit, rasist, etc.. Dar daca nu ma dezic de el si pozitia lui in mod public se poate presupune cu bune temeiuri ca sunt de acord intr-o oarecare masura cu el.
Deci, in anumite circumstante, faptul ca ma las sprijinit de un comunist, nazist, etc. fara a ma disocia public de el ma face intr-un fel un adept al respectivei doctrine.
@Dan Calin: scuze, dar aici nu era vorba despre mersul la vot.
@Suzi: ne bucuram mult ca nu te-ai suparat; de fapt, asa ne-am si gandit, ca nu o sa te superi; probabil fiindca esti, in blogosfera, una dintre persoanele pe care le apreciem cel mai mult.
am mai pritocit un pic ideile de aici si am ajuns la concluzia ca partea cu greseala “logica” nu e atat de importanta;
rationamentul pe care il vizam (“daca X e sustinut de oameni ok, atunci probabil ca X e ok; dar X nu e sustinut de oameni ok; deci, probail ca X nu e ok”) e, intr-adevar, gresit (dar exista greseli logice pe care le fac foarte multi oameni, dupa cum se vede in postul asta)
exista insa si un rationament corect: “daca X e ok, atunci probabil ca oamenii care nu sunt ok nu il vor sustine; dar exista oameni care nu sunt ok si care il sustin pe X; deci, probabil ca X nu e ok”; aici, insa, problema e cu prima premisa, care ar trebui sa fie justificata inductiv; doar ca nu poate fi justificata – experienta ne arata ca oameni sau idei ok pot primi sustinere din partea unor oameni care sunt varza.
@mihai: sunt doua lucruri; sustinerea de tipul “noi credem ca X ar putea fi un primar foarte bun” si cea de tipul “noi il sprijinim politic pe X”; ceea ce spuneam noi era legat de sustinerea de primul tip;
dar putem vorbi acum si despre sustinerea politica (si disociere); in primul rand, in masura in care PSD-ul si PRM-ul au doctrine politice, nu e vorba de doctrine politice intolerabile; poate sunt gresite, dar nu sunt ca nazismul sau alte lucruri de felul asta;
in al doilea, ce conteaza atunci cand e vorba de o sustinere politica, calitatea morala a unor politicieni care sunt membri ai partidului care ma sustine sau doctrina partidului respectiv? pare sa fie vorba mai degraba de ultimul lucru.
in al treilea, e vorba de o sustinere materiala sau nu? daca nu e vorba de o sustinere materiala, am obligatia sa ma disociez public de sustinerea respectiva in cazul in care nu simpatizez cu doctrina partidului care spune ca “ma sustine”? nu e sigur.
ce poate reiesi din faptul ca nu ma disociez? cel mult, ca impartasesc doctrina politica a partidului care ma sustine (lucru pe care il stiam deja in cazul domnului Oprescu si al doctrinei PSD); reiese si ca mi se par ok toti membrii partidelor care ma sustin, ca sunt acord cu simpatiile lor politice si cu ideile lor personale? lucrul asta e extrem de discutabil.
ce aveti cu biata pisica, de ce trebuie sa schioapete? in romania se zice ca cine se aseamana se aduna, asta e singura logica care nu da gres!