A fost odata un vitel la tava. In sange. Viata lui ar fi fost foarte placuta, daca n-ar fi fost deja mort. Dar chiar si lasand asta la o parte, tot nu era prea fericit. Fiindca nu-l manca nimeni. Toti oamenii din casa devenisera brusc vegetarieni. Iar el astepta in frigider si nu-l mai manca nimeni. Era foarte trist. Existenta lui nu mai avea nici un scop.
Discuta din cand in cand cu o bucata mare de telemea de pe raftul de jos despre diverse lucruri. Cum ar fi: putoarea care venea de la o rosie stricata sau faptul ca unul dintre ouale de pe policioara era deja spart.
Nu avea, totusi, o fire barfitoare. Dar intr-un fel era invidios pe celelalte alimente. Bucata de branza se imputina vazand cu ochii. In fiecare zi o complimenta: “ooooo, te-ai mai micsorat”. Pana si rosia a fost scoasa din frigider, spre usurarea celorlalti locuitori, si a fost pusa intr-un sos picant, in care nu se simtea, probabil, ca era stricata.
Toti vecinii lui dispareau incetul cu incetul. In locul lor apareau altii. Trebuia sa isi faca tot timpul prieteni noi. Ar fi vrut sa fie si el la fel ca si ceilalti. Dar nu era.
Apoi, a inceput sa prinda un pic de mucegai. Ii era foarte rusine, dar nu avea ce sa faca. Iar intr-o buna zi a fost scos din frigider si aruncat direct la gunoi.
Vreau sa spun, direct la pubela de gunoi de afara. Acolo l-a gasit un caine. Cainele l-a scos din gunoi si l-a tarat pana in mijlocul strazii.
Situatia era complet dezonoranta, iar vitelul nostru la tava era, pe buna dreptate, deprimat. Sansele ca stapanii lui sa-l ia de pe strada si sa-l duca inapoi in casa i se pareau infime.
Dar intre timp stapanii ajunsesera foarte saraci. Nu mai aveau ce sa manance. Erau atat de saraci incat abia puteau sa stranga, scotocindu-se prin toate buzunarele, cativa bani pentru o paine. Asa ca intr-o buna zi au luat vitelul si l-au dus acasa. L-au spalat bine de murdarie si apoi l-au pus intr-o oala mare cu apa clocotita. Vitelul nostru era foarte bucuros. Acum se transformase intr-o ciorba aburinda. Era sigur ca va fi mancat.
In fond, ce se putea intampla? Chiar daca unul dintre copii ar fi rasturnat din greseala oala, oparindu-se din cap pana la picioare, tot degeaba ar fi fost. Stapanii lui erau prea infometati ca sa mai tina cont de atata lucru.
Si, intr-adevar, a fost mancat. Din nefericire, cat timp statuse in mijlocul strazii cineva pusese pe el niste otrava pentru soareci, asa ca toti membrii familiei care mancasera supa murira in chinuri ingrozitoare considerand ca e vorba de o pedeapsa pentru faptul ca au renuntat la vegetarianism.
Dar el n-a aflat niciodata asta. Isi incheiase existenta fericit ca si-a indeplinit scopul.
Si lui Razvan ii spuneti povesti asa triste?
Cruzilor!
de vina e, oricum, cine a taiat vitelul, cine l-a distribuit in magazine si mana cremelana care a scos banu’din portofel si l-a cumparat.
bleah!
@ionuca: ooooooo, dar n-ai citit povestile cu Bastroe! foarte urat!
p.s.: lui razvan inca nu-i spunem prea multe povesti; mai degraba ne spune el noua; e drept, majoritatea incep cu “ngîîîîîăăăăhhh…”, dar n-are rost sa facem pe criticii literari cu un bebelus 🙂
@Monica: daca tot am intrat in chestia asta, ce e mai rau, sa cumperi carne, sau sa o cumperi si sa o lasi sa se strice? 🙂 dar acum serios, pentru unii oameni (Gramo included) e probabil destul de greu de intrezarit suferinta din spatele unui mic borcanas cu pate de ficat de gasca. 🙁
@gramo: sper să puneți și ultima poveste pe care v-am trimis-o :p Și să ne țineți la curent de cum se derulează proiectul. Multă baftă.
*ionuca lasa capul in jos, rusinata*: Nu, nu le-am citit 🙁
@Kesepian: gata, am adaugat-o, scuze pentru intarziere! despre proiect o sa scriem, ca si pana acum, pe blog.
@ionuca: da, e drept, inca n-au aparut de vanzare la Carturesti! (evil grin)
Ma asteptam la ceva mai rau: sa li se faca rau alora si sa-l vomite…
Atunci chiar ca ar fi mirosit totul a pedeapsa karmica. 🙂
Interesanta, povestea.
Brrrrr…. de ce sunteti asa deprimati, bai astia? come on, eu propun sa ne gandim la fluturasi 🙂
@greierefaro: 10x, mai avem (uite aici)! 🙂
@Raluca Hippie: “Au fost odata sase fluturasi viu colorati si extrem de veseli. Chiar daca viata fluturasilor nu e lunga, poti sa faci multe lucruri frumoase si sa fii fericit chiar si intr-o zi. Iar ei aveau inainte o minunata zi insorita de primavara. Din pacate, dupa primele ore ale diminetii, o ploaie radioactiva i-a transformat pe toti in cenusa. The end.”
emo
sunteti niste antipufosi, daaaaaaaaaaaaaaaaa????
@Raluca Hippie : “antipufosi”, grozav! :))
@gramo : acusi ma duc sa vad, poate ma inspira 😉