Cea mai buna cafea proasta

Arhitectul (care a revenit in forta) scrie: “Mă gândesc să îi invit şi pe alţii, fără termen precis sau obligaţia de a răspunde, să scrie despre cea mai bună cafea proastă pe care au băut-o.” Si ne-a nominalizat si pe noi. Din pacate, Gramo-girl a fost ultramegapenala si dupa ce a tras de timp vreo saptamana sa se gandeasca la un raspuns a spus ca nu-i vine nimic in minte. Motiv pentru care ne-am si certat si am hotarat sa ne despartim.

Da’ dupa aia ne-am zis: “Pai bine, si ce facem cu blogul?” Asa ca ne-am hotarat sa nu ne mai despartim. Ne-am spus cu resemnare: “Asta e, daca eram si noi un cuplu, era simplu. Ne desparteam si gata. Dar asa… daca suntem un brand, nu merge. Cine dracu (da, am dracuit!) sta sa citeasca un blog care se cheama “G”? Sau “Ramo”? Nope, tre’ sa ramanem in combinatia asta. Si asa mai departe.”

In fine, Gramo-boy si-a amintit de cafeaua pe care o bea in vacantele de la bunici. Era cafea din radacina de cicoare prajita. Nechezolul se gasea greu si era cam scump. Si, oricum, era mic (Gramo-boy, nu nechezolul) si nu avea nici un rost sa bea cafea adevarata.

Asa ca bea cicoare. Uneori cu cate un cubulet de zahar. Bunicii cumparau cu mare greutate cate o cutie de cubulete de zahar pentru niste medicamente care erau foarte amare si trebuiau luate asa – se puneau niste picaturi pe cate un cubulet de zahar si se manca respectivul cubulet. Asa era reteta.

Dar cu astfel de ocazii sacrificau cate un cubulet de zahar (erau impartite pe zile; un cubulet sacrificat insemna un medicament luat cu o lingurita de zahar tos sau chiar fara zahar, fiindca era pe ratie) si i-l dadeau nepotului.

Nepotul bea cafeaua dupa obiceiul rusesc de a bea ceai “na prikusku” – sorbea din ceasca si rontaia din cubulet. Era o cafea proasta, intr-adevar. Dar atmosfera era foarte placuta. Doar ca nu mai poate fi descrisa.

Vacantele la bunici, de fapt, nu mai pot fi descrise prea usor dupa mai mult de 25 de ani de cand s-au petrecut. Mai ales atunci cand bunicii nu mai sunt.

Leapsa merge mai departe la: Denisuca, Cabral, Ionuca Raluca Hippie, Lorena si Optzecea.

11 thoughts on “Cea mai buna cafea proasta

  1. oompa

    Mai, sa nu stiti voi ca ionuca nu bea cafea… uite-asa se iroseste leapsa pe oameni care nu stiu sa aprecieze aceasta licoare, fie ea si proasta 🙂

  2. arhitectul

    Vezi că şi Gramo se mai înşeală câteodată? atmosfera de atunci poate fi descrisă; sigur, descrierea nu va egala niciodată senzaţia trăită, nici nu i se va putea substitui, dar mulţumesc pentru sensibila incursiune. Sorb ultima picătură din ceaşca de cafea cu gândul, din nou, la bunicii lui Gramo (şi ai mei, la care am auzit prima oară de cicoare).

Comments are closed.