Asa, deci ne-am trezit pe la 10, am facut dus (etc.), am pus pozele de la Roblogfest pe blog, dupa care am plecat in Carrefour, de unde am luat diverse chestii pentru domnul Moscolici, plus un suc de portocale, 4 rosii si o crema de branza pentru noi.

Apoi am luat un 168 (parca) pana la Gara, unde am inceput sa asteptam 182-ul. Care nu mai venea. Am dat o fuga pana la covrigi. O tanti in varsta se bagase in fata si un tip cu aspect de cocalar se plangea catre prietena lui: “bai, ce invizibil sunt azi!”

Tanti aia, ce-i drept, era cam enervanta. A cumparat un milion de covrigi de mai multe feluri si dupa aia a inceput sa scociorasca prin poseta dupa bani la nesfarsit si dupa aia nu gasea marunt si cocalarul fierbea in spatele ei, dar a reactionat intr-un mod cu totul surprinzator.

I-a spus vanzatoarei ca plateste el restul de marunt pentru tanti care i se bagase in fata (ceva gen 10 bani, i-a lasat pana la urma vanzatoarei 50 de bani). Si-a luat covrigii si i-a spus femeii: “Nu e nevoie sa mai cautati, am platit eu pentru dumneavoastra. S-aveti pofta!”

Si a plecat. Fara nici o injuratura, fara nici o faza. Foarte senin. Ne-am intors in statie. Niste tipi se pregateau sa ridice un baner urias pe care sa-l puna pe fatada hotelului aluia darapanat (Dunarea, nu?) Am inceput sa fim curiosi sa vedem reclama. Ba chiar ne pregatisem sa facem si un filmulet. Doar ca nu se intampla nimic.

Dupa aia a venit 182. Ne-am suit. S-a repezit o tipa pe scaunele din spate, ne-am dus in alta parte etc. Exact in moment in care trecea 182-ul pe langa hotelul Dunarea am vazut ca aia ridicau bannerul ala. Bineinteles ca n-am mai vazut ce era pe el.

Dupa aia ne-am intalnit cu Moscolici si am mancat rosiile si crema de branza si am mai stat la povesti cu el. La un moment dat s-a ridicat singur in picioare in patut (tocmai fusese dus in pat, era ora lui de somn), doar ca nu si-a pastrat echilibrul prea bine si a tras un cap in perete (nimic serios). Dupa aia s-a culcat.

Apoi am plecat si ne-am intalnit cu MacPaul. Am trecut prin Parcul circului (n-am vazut nici un pedofil), am traversat Stefan cel Mare, am intrat pe Tunari si dupa aia pe Nastase Pamfil.

Am intrat intr-o curte. Ai fi zis ca e o casa de om (era totusi o inscriptie cu doua litere la poarta: poate “GB”, dar nu e sigur). In curte, langa o cismea, erau doua capete de gaina. Si doua corpuri. Am trecut pe langa bucatarie si am intrebat daca mai e deschis si ne-a spus o tanti ca este si ca sa mergem in fund.

Acolo era o camera cu mai multe trofee vanatoresti pe pereti. All in all, totul a fost fain: palinca, puiul Shanghai (MacPaul si-a luat, noi iubim pasarile), ciupercile umplute, ardeiul copt si placinta cu branza. Daca vreti sa incercati ceva cu totul special, merita sa mergeti acolo. Preturile nu sunt mari, atmosfera e un pic weird, dar placuta, iar mancarea e geniala.

Apoi ne-am dus in Green Hours, unde era cam multa lume, iar MacPaul a plecat la o milonga si pe noi ne-a dat afara dupa aia o tanti, fiindca zisesem la inceput ca nu stam mult si venisera oameni si avea nevoie de masa. Nu ne-am suparat, in fine.

Din The Harbour, de pilda, ne dadusera afara direct, fara sa ne lase macar sa ne asezam un pic la masa. Pe motiv ca nu vrem sa si mancam, ci doar sa bem o bere. Nu ne-am suparat.

Dupa aia ne-am dus in statie la 368, unde am vazut niste pomi infloriti. Cand sa facem poze, a venit 368 in mare tromba si n-am mai apucat. Iar la Eroilor nu erau decat niste boscheti care inflorisera foarte urat, le iesise un fel de gălbineaţă inestetica pe care n-avea nici un rost sa o fotografiem.

Ne-am tot uitat. Cand credeam ca am dat peste copaci cu flori adevarate, era tot gălbineaţă din aia. Am facut pana la urma o poza cu nenea ala din curtea Facultatii de medicina, ca sa-l facem lolstatue:

Si cam asta e tot. Adica, in fine, ar mai fi si alte chestii, dar nu vrem sa va batem la cap. Am trecut, de pilda, la un moment dat (in Colentina) pe langa un magazin mic de tot in care toate produsele costau 10 lei. Abia daca ar fi incaput cativa oameni inauntru. Iar usa era destul de ingusta.

Si totusi la intrare scria ca nu ai voie sa intri cu role si cu biciclete in magazin. Deci, noi atata megalomanie n-am mai vazut de mult. Pai cine putea sa isi bage bicicleta in aia doi metri patrati?

Dar cum spuneam, mai bine nu va mai batem la cap. Adica, in fine, am putea sa va povestim si despre cum erau tot felul de marci de masini de spalat deasupra unui geam de bloc (la parter) si omul parea sa vanda masini de spalat de la geamul apartamentului in care locuia si ne-am gandit cu MacPaul la care ar fi cele mai ridicole hobby-uri, dar nu ne-am decis. Oricum, a fost limpede ca daca ai peste 30 de ani si iti faci ierbar, e ceva in neregula cu tine. 🙂

Ok, gata, nu mai spunem nimic.