Probabil va intrebati ce “ispravi” mai poate face un iepure mort de mai bine de 47 de ani, mai ales dupa ce corpul lui nu mai exista. Ei bine, pe unii dintre voi Bastroe i-a facut sa citeasca aceste randuri. Nu e si asta o fapta demna de toata lauda?

Dar bineinteles ca aici e vorba doar despre un fel de a vorbi. La fel am putea spune ca iepurele nostru exista sub forma de amintire in mintile celor care au auzit de el. Dar povestea pe care dorim sa v-o spunem nu incepe asa.

In noaptea care a urmat dupa arderea corpului sau, Bastroe i s-a aratat mamei sale in vis. Mama lui Bastroe era o iepuroaica deosebit de inteligenta, care devenise acum aproape 50 de ani iepure de laborator, iar apoi fusese criogenizata.

In urma cu doar cateva luni, oamenii de stiinta o readusesera la viata. Constributia ei la progresul stiintei omenesti se incheiase, iar acum putea sa doarma fericita pe laurii care ii incununau cariera.

Mai mult sau mai putin fericita, de fapt, fiindca in noaptea despre care vorbim Bastroe ii aparuse in vis, spunandu-i lucruri nu tocmai placute. Lucruri pe care, de altfel, nici nu tinem neaparat sa le mentionam.

Pe scurt, Bastroe i-a reprosat mamei sale ca, fiind interesata doar de contributiile sale stiintifice, a renuntat sa se mai intereseze de lucrurile care ii apropie pe iepuri: relatiile de familie, experientele impartasite in comun, sentimentele cu care poti empatiza si altele de acest fel.

Ca urmare a acestor reprosuri, facute in vis, mama lui Bastroe si-a schimbat viata, intr-un fel care poate fi usor inchipuit. Ea a devenit, in ultimii ani ai vietii, un model de compasiune si caritate pentru intreaga comunitate a iepurilor de pretutindeni.

Si toate acestea doar datorita lui Bastroe! Iar acum, daca mai aveti indoieli cu privire la faptul ca Bastroe este un iepure cu totul special, chiar nu stim ce am mai putea sa va spunem.